Nu mai suport, nu mai am speranta, numai am absolut nimic, pentru o mica greseala trebuie sa platesc asa de mult, nu mi se pare corect chiar deloc, inseamna ca chiar nu-i mai pasa, nu mai tine, nu ma mai iubeste, am avut dreptate iubirea s-a transformat in ura, in indiferenta, nu mai este absolut nimic bun pe lumea asta, ce sa mai spun doar sa-mi pun un glont la tampla si sa ma impunsc, sa nu mai ramane nimic bun in urma mea, pentru ca asa merit, nimeni n-o sa ma jeleasca, nimeni n-o sa-si aminteasca de mine, absolut nimeni, sunt un nimeni, un nimic, sunt doar o umbra in fata ei, asta sunt, nu vreau sa ma transform intr-u razbunator, din cauza ei ca ma enerveaza tot timpu, nu vrea sa aude nimic de mine nu vrea sa afle nimic de mine, daca asta vrea asa o sa fie, n-o sa-i para rau ca o dispar pentru totdeauna din viata ei, lupta am pierdut-o, razboi este de mult pierdut, o sa fiu cum eram inaite sa nu-i pese de nimic, si sa ma transform intr-un mostru care eram. Nu mai suport, nu mai am nimic bun in mine, iubirea pe care o am pentru ea se pierde de fiecare data cand ne certam nu mai suport, de ce trebuie sa ne certam, pentru ce? Ca sa ne fie mai bine in viitor, nu stiu sigur sincer, nu stiu ce vrea sa face, pur si simplu chiar nu stiu. Nu mai pot suporta atat ura, atat dispret, din niste banalitati din niste lucruri copilaresti si pentru ce pentru niste visuri spulberate, gata nu mai suport, mi-a ajuns sunt pe punct in care sa nu-mi mai pese de absolut nimic pe lumea asta, am devenit o umbra.

Sunt cuvinte care dor, cuvinte care ranesc, dar sunt si cuvinte care se spun cu drag, acele cuvinte in ultimu timp nu prea mai sunt spune, sunt spune doar cuvinte care dor dc? sau pentru ce? Sa ne ranin reciproc nu putem sa ne gandim si noi ca vezi ca nu este bine ceea ce faci vezi nu trebuie sa fac aia si aia, trebuie sa stam si sa ne calm sufletele ravasite de gloantele uri si a dispretului, trebuie sa vedem cine ne este aproape si cine ne este dusman, nu mai trebuie sa aruncam cuvinte sa ne certam, trebuie sa ne intelegem intre noi ca doar suntemi oameni, suntemi 2 spirite care au renascut din propria cenuse, suntemi 2 spirite care am trecut prin multe si tot am ramas uniti, si acuma o mica cearta, o mica neintelegere, os a ne desparte, sa ne gandim putin, sa stam putin sa meditam, la ce am avut, la ce avem, si la ce o sa avem. Avem multe sa ne spunemi si bune si rele dar cu toate astea tot suntemi uniti pentru ca in venele noastre curge acelasi sange blestemat si trebuie sa facem in asa fel incat  ca iubirea pe care avut sa nu se transforma in ura , si trebuie sa fie ceva constructiv, sa fie ceva inodat, nu trebuie sa ne uram si sa lasam deoparte orgoliul si egoismul si trebuie sa fim deschisi unu cu altu si poate numai asa poate putem sa rezolvam ceva. Eu nu vreau raul tie, iti vreau doar binele, vreau doar sa fiu langa tine, sa te sprijin in tot ceea ce faci, sa te alint si sa te iubesc, nu trebuie ca aceste mici obstacole sa ne desparta.

Au facut niste lucruri oribile in viata mea impins de banuieli, suspiciuni si gelozie ca sa ce sa pierd o persoana care imi este mie foarte draga nu, nu se poate, pentru ca imi este foarte draga, pentru ca ea este ingerele meu, ea este lumina care imi lumineaza diminetile si steaua care imi ghideaza noptile si eu am intunecat-o, am suparat-o. Am fost un om gelos da recunosc pentru ca multa lume o place si sa da la ea. Nu mai vreau sa fiu aceea persoana, vreau ajutor, vreau o mica farama de speranta in viata mea sa ma ghideasca unde trebuie. Daca mai continui asa o pierd pentru totdeauna, am vazut schimbari din partea ei in decursul zilelor, am vazut ca ma vrea aproape de ea, am vazut sinceritatea, ne-am certat , ne-am suparat si pentru ce? sa ne pierdem unu pe altu, sa ne ranim, sa ne strapungem cu cutitul minciuni si geloziei nu se merita. Merita mai mult, merita un erou, un print, un cavaler. Sunt un nesabuit, nu am fost sincer cu ea si trebuie sa ma gandesc mai bine, trebuie sa fac ceva, trebuie, dar intr-o lume plina de minciuna si suspiciuni, eu singur nu pot, nu mai am taria aceea care am avut-o o data, numai am o sclipire in ochii in care sa-mi pun increderea, trebuie sa ne castigam reciproc increderea reciproc, dar cu mintiuni si ascunsuri nu se poate. Trebuie sa fim uniti si sa trecem peste trecut, peste cele intamplate, am observat ca, cand suntemi uniti avem puterea sa schimbam lumea, dar cand suntemi despartiti apare in fiecare dintre noi acel rau care este in lumea asta. Nu este ceva ce nu poti face, este ceva ce este in sufletul meu, al tau care ne uneste, dar sufletul meu este inca intunecat si pot sa uit ce am facut, ce mi sa facut, si incerc din rasputeri, pana la ultimea suflare sa o fac sa vada ca m-am schimbat, ca si ea mi-a demonstrat ca s-a schimbat nu mai trebuie sa ne mintim sau sa ne ascundem lucruri, le-am dezvaluit pe toate nu mai avem mintiuni si ascunsuri ce poate sa ne faca sa suparam reciproc. Acum cateva zile s-a pus caramida unei noi case, dar vremea a daramat unele caramizi, dar noi uniti putem sa reconstruim ce s-a daramat, pentru ca am vazut iubirea sincera in ochii nostri, cand ne uitam unu la altu se vede sclipirea pe care nu s-a mai vazut de mult timp. Aceste sunt cuvinte spune cu regret si cu drag, sunt cuvinte spuse cu adevar si dispret, sunt cuvinte de incurajare dar si distrugere, sunt cuvinte spune pe un blog care a avut povesti frumoase dar si triste, povesti de dragoste dar si povesti de ura si indiferanta, sunt gandurile mele sentimentele mele, care nu se vor schimba, care vor ramane intiparite in mintea persoanelor care citeste aceste cuvinte scrie negru pe alb intr-o vreme, timp de indiferent si dispret, cand lumea este rea si avara, poate macar sa dea o mica speranta cuiva aceste cuvinte, speranta de a trai si de a iubi in aceasta lume.