As vrea sa fiu o pasare sa zbor, singura prin lume sa fiu, sa-mi traiasca, visele si dorintele, sa fiu in calatori printre stele. Asta imi doresc de la viata, dar nu se poate ca sunt prin in casule vieti, tradat si dat la o parte de multii, putini care imi sunt alaturi nu stiu ce simnt, imi pun masca fericiri pe fata sa le arata ca imie ste bine, dar in suflet si in inima sunt singur. Oare nimeni nu ma poate ajuta, nimeni nu imi este aproape la bine si la rau, si aceea mica speranta sa speriat cand am devenit indifeent si rece si a plecat. Asta mie sortat sa fie fie, un om singur intr-o lume rece si uitata de univers,. Asa o sa fiu singur , doar eu de unul singur cutreierand acest taram de oamenii recii si indiferenti, si o sa devin un maturator de praf de stele. Iubirea fata de prieteni si iubite a devenit ura si indiferenta, pentru ca ma vazut cum se comporta cu mine , daca le sunt indiferent uita de mine si nu ma mai bag in seama si daca le zic ceva se ataca, va rog nu mai fi-ti rai, iubiti pe cei care va sunt aproape, suntemi oameni nu animale, dar comportamentul vostru ma facut sa reactionez asa nu spune nume , nu spune cine a fost aproape si cine nu, da au fost cativa aproape de mine si m-am comportat ignorant si indiferent cu ei, dar asata nu inseamna ca nu le sunt alaturi si bine si al rau, dar daca ei decid sa plece eu ii las sa plece, pentru ca eu am stare care o am ca nu ma intelege nimeni si ii indepartez, daca ei cred ca poate sa-mi fie alaturi ii las daca nu si renunta usor la lupta eu ii las sa plece. Eu tin mortis sa fie langa mine toti cunoscutii mei ca stiu ca nu le apsa ceea ce am sau ceea ce fac, dar momentan asa sunt , fara rabdare si fara vlaga , imi mai masca care imi ascunde durerea cate o data, dar de multe ori nu reusesc sa trec peste singur, trebuie sa fiu impis d ela spate, ei care imi spun alaturi putin cunosc durerea care o port in suflet, dar cand vad ca ma comport indiferent cu ei ma lasa im pace si nu mai spun nimica, ma inchid in aceeasi colivie care i-am inchis si eu. Oare asta merit sa fiu singur fara prieteenii amici, fara ca cineva sa-mi fie alaturi la bine si la rau, fara careva sa-mi zica ce este rau si ce este, sa ma schimb eu pentru ei? Eu nu cred ca merita sa ma schimb daca imi sunt prietenii si vor sa fie langa sa lupte asta cer sa lupte pana cand ma vad trist si imi dau 2 palme sa ma trezesc la realitate, asta vreau nimic mai mult...

De ce inca vorbesc cu ea, de ce imi pasa de ea, de ce mi-a intrat la suflet, de ce inca o iubesc?
Dupa anii ai reaparut in viata mea, te-am ajutat , mai ajuta, dar tu nu intelegi de ce eu ma comport asa cu tine, dar acuma iti spun de ce ma comport asa, pentru ca inca te iubesc. Imi cer scuze ca ti-am ascuns asta dar ziceam ca o sa-mi revin dar nu pot si am vrut sa te indepartez de mine sa-mi vindec ranile redeschise, vroiam sa te fac sa ma urasesti, sa nu mai vorbesti cu mine, ca eu am incercat dar tu tot imi vorbesti, tot esti langa mine, si pana nu ai inteles de ce ma port asa cu tine, acuma stii. Ceea ce vrei sa faci tu mai departe este treaba ta ramai langa mine cum ai facut-o inaite sau incerci sa ma urasesti si sa devenim strain, ca eu sincer sunt ranit si sangere pe dinauntru, am incercat sa fiu indiferent sa te fac sa pleci tu dar nu am reusit. Imi pare rau ca ti-am ascuns asta, dar trebuia sa-ti spun sa stii de ce ma comport asa cu tine, da apreciez mult ca stai langa mine si faci tot posibilul sa ma ajungi si sa-mi demonstrezi si eu te alung de fiecare data cand am avut ocazia si am facut asta ca sa ma urasesti si sa iti vezid e viata ta, eu asa consider ca este cel mai bine. Dupa tot ce am spus tu alegi ce vrei sa faci in continuare. Inca o data imi pare nespus de rau ca nu ti-am zis mai devreme....

Pasare calatoare ce esti tu, calatorind din nord spre sud, libera fra griji si fara necazuri, as vrea sa fiu ca tine libera, sa simt vantul printre aripii, si ierul rece sa-mi intre in ochii, dar cineva mi-a rupt aripile si le-a dat foc, acuma am cazut pe pamant, un taran negru si oamenii rai, eu un suflet al luminii , o lanterna pentru altii, o lumanare care se stinge din ce in ce mai repede din cauza singuratati si nepasarii, oare si eu o sa ajung ca ei, ca aceste vietuitoare, care tradeaza la prima oportunitate care o au, oare o sa ajung ca ei, oare nu imi gasesc calauza in acest labirind care se numeste viata? Este atat de frig si atat de intuneric, simt cum frigul imi intra in oase , sangele se opreste de pe minut ce trece, daca as avea aripile ma incalzam. Dar vad acolo in zare o lumina, oare esti tu ceea ce caut, oare esti tu prietena mea de o viata, oare esti tu ceea care ma intelege tot tipu, oare esti tu muza mea, da esti tu iubirea mea de-o vita, esti tu linistea, acuma imi pot inchide ochii stiind ca tu esti langa mine vechea mea prietenia linisestea, mersi ca esti cu mine.

Da am petrecut zile frumoase impreuna, dar acuma s-au dus si stiu si cauza dar n-o spun, pentru ca eu sunt doar un amic, un prieten bun, si doar atat, asta am fost pentru totdeauna si pentru totii, dar in ultima perioada nimeni nu ma mai intreba ce mai faci cum o mai duci si asa mai departe, tu ai fost singura cu care am vorbit si cu care m-am vazut. Cu tine imi gasesc linistea si calmul care il caut, dar acuma se va duce si eu cu el.Cand nu esti cu mine, ma simt singur , parasit, si izolat.Poate te vreau, poate inca te iubesc, dar dupa cate am vorbit si dupa cate mi-ai povestit eu nu pot sa-ti aduc fericirea care o cauti, asa ca ma las, ma retrag, ma duc si singur o sa fiu, chit ca o sa ma cauti sau nu, eu tot singur ma simt si singur ma simt, eu nu mai pot sa aduc zambetul pe buzele nimanui , nu mai pot sa fac pe nimeni fericit, asa sunt de cateva lunii bune incoace, am devenit indiferent si fara suflet, el a murit cu timpul s-a sinucis, a ramas doar o carcasa goala plina de nimica, asa ca trebuie sa ma izolez mintea, sau sa o eliberez si porma sunt coplent, un nimic, o persoana goala, doar o frunza care o ia vantul.

Ce este fericirea? Fericirea este uns entiment plecut care multii oamenii il doresc, dar pentru mine fericirea vine un blstem, tot timpu cand eram fericit , am fost parasit sau tradat, asa ca  am decis sa ma inchid in mine de tot pentru ca cu greu imi gasesc fericirea, la mine fericirea este atunci cand iubesc si ma simt iubit, dar acuma daca iubesc pe cineva trebuie sa las sa plece sa fie fericita, nu mai asa ma pot pedepsi singur creezand ca nu este nimeni care ma poate sa ma faca fericit. A reaparut o cunosinta veche de-a mea inapoi in viata mea, sentimentele pentru ea nu s-au schimbat , sunt acelasi , dar pentru ca ea sa fie fericita cu cineva vrea trebuie sa o las sa plece, pentru ca imi o sa vada numai indiferenta si rautate si nu pot sa-i ofer ceea ce ea isi doreste. Asa ca plec, ma inchid, ma refugiez in mine , chit ca ea s-ar putea sa nu suporte, nu este vina ei, dar sa stie ca eu sunt langa ea tot timpu si in suflet dar si gand si o sa pazesc tot timpu. Cu drag, KK.

Hmmm, trecutul? este deja baut ca o carafa de vin, prezentul este dulce ca o cincizeaca de Jager, viitor este rece dar apetisant la gust ca o suta de whisky. Timpul trece pe langa noi cum ne uitam la ceas si ne gandim unde am fost assa de mult plecati? Dar eu stiu unde am fost plecat, unde sunt si unde voi fii. NU trebuie sa-mi zica nimeni ce sa fac sau cum se fac, singur imi vad de drumul meu care paote o sa fie plin de piedici, dar le trec cu optimism si cu incredere in mine. Asa sunt eu un om vesel intr-o lume rea si rece. Sunt un clovn care face animale din baloane, sa bucure pe cei din jur, sa le vada zambetul pe fata, chit ca pe fata lui interioara sunt doar ranii deschise, dar lui nu-i pasa trece pe la fiecare ii da un zambeste ii face cu ochiul si merge mai departe, fara se se uite inapoi. Pe el il intereseaza viitorul si oameni din jurul lui, nu ii pasa daca este fericit sau trist, lui ii pasa de amicii si prietenii lui sa le fie bine si sa le mearga bine, ca mie imi merge bine cand vad ca cei din jurul meu le merge bine. Dupa cei ii vad pe ei implinici o sa plec departe pesre marii si muntii, gandindu-ma ca am reusit sa-mi ating telul, ridicand capul sper cer vazand stele care fiecare a avut o celula omeneasca si eu o sa fiu la fel pe cer o stea paote nu prea stralucita dar o sa ma renasc in natura cu tot ce ma inconjoara. O sa fiu cu voi cu totii de langa prietenii, cunoscuti, dusmanii, strainii, o sa ma grija de voi de acolo de sus ca acolo o sa ajung cand voi murii. Asa ca nu plangeti , ti bucurati-va ca voi cu voi tot timpu si o sa am grija de voi.

ma intreb de mult cum unii oamenii pot sa aiba doua sau mai multe fete, niste bariere catre ce sunt cu adevarat ei inauntru. Asta ne face sa-i descoperim din ce in ce mai mult si se enerveaza pe curiozitatea omeneasca. eu nu am mastii, am aceeasi figura fatiala tot timpu, poate din cauza asta sunt un mister pentru multii. eu nu am prietenii, nu am amici, am doar cunoscuti care se plictisesc de mine din faptul maotiv ca sunt diferit. Doar unul sau doi ma intreaba cum am simt, sau daca sunt bine, restu sunt din micii interese. M-am izolat de multiisi incetu cu incetu ma izolez si de restu, din cauza ca sunt u singuratic. Trecutul mi l-am sters de tot din viata mea, unii ma uresc, altii nu ma inghit, uniidoar indiferenti, unii m-au ranit, dar nu-i nimica ca roata se introarce si o sa vada pe pielea lor ce inseamna suferinta si asta nu poate se mascheze nimeni ca se vede in ochii lor. Nu ma bag pe nimeni in seama din care ma urasesc sau nu ma inghit ca nu imi irosesc cel mai pretios lucru pe luma asta cu ei. timpul meu este cel mai pretios lucru din viata mea, care este o mintiuna scrisa de cineva alb pe negru cum cred unii, dar eu cred ca singur imi fac destinul, ca singur ajung la adevar si acela este moartea. De pe zi ce trece ajung mai aproape de ea, aceea prietena care imi aduce linistea pe buze. Poate o sa ma cautati voi care nu aveti timp de mine si eu nu o sa raspund si poate va intrebati ce am patit dar eu tot nu o sa va zic. tin totul pentru mine nu mai zic nimanui nimica. Voi care ziceti ca imi sunteti prieteni, care spuneti sa ne vedem ca pe vremuri, dar nu mai sunt acele vremuri, acele vremuri sunt trecutul, eu ma uit la viitor, cautand lnistea sufleteasca, in care voi poate o sa fiti sau poate nu. Eu iert, dar nu uit, nu ii uit pe cei care m-au tradat, ranit, injunghit pe la spate, dar ii iert, o sa ma uit cu ochii blanzii la ei dar nu le spun nimica, nici poate salut, ca si-au pierdut respectul meu, prin faptele lor necalculate au pierdut un prieten, amic, iubit, frate. Nu este nimica, sangele apa nu se face...
O sa ne vedem in viitorul apropiat cu bune , cu rele, cu amintiri varsate cu lacrimi de bucurie sau tristete, dar eu n-o sa mai fiu, o sa fiu undeva acolo sus unde am visat tot timpul sa fiu, adica un maturator de praf de stele.

Nu am mai scris de mult ceva. Dar hai să începem cu cele rele din viața mea. Am devenit din nou un nepăsător, un indiferent, nu îmi pasă de nimeni sau nimica, nu îmi pasă dacă sunt căutat sau dacă cuiva îi este dor de mine, nu îmi pasă dacă mâine mor sau trăiesc , laș timpul să treacă pe lângă mine, laș întunericul să mă îmbrățișeze pentru ca el este cel mai vechii prieten al meu, nu mai cred nimic din ce aud sau ce văd, nu mai sunt naiv sau copiil, sunt doar o umbră îmbrăcată în carne si piele. Suflet nu mai am, aripile mi-au fost tăiate încă de la naștere, grec prin timp cum ar fi o secundă, uit tot ce s-a întâmplat, ce este și ce va fi. Îmi trăiesc viață în izolare și solitar. Sunt un lup singuratic, nu !a bucur de nimic ce mi se întâmplă , nici măcar de țigară fumată pe o muzică bună, am ramas o umbra din omul care am fost și nimeni sau/și nimica nu mă poate întoarce înapoi, asta este drumu care l-am ales șingur cu capul sus merg pe acest drum spre somnul veșnic mă apropii cu fiecare zi care trece. Zambeturile mele sunt false, privirea este una bătrână, incercate de greu și execurii , așa ca am închis porțiile la inimă și sufletul la toții care mă cunosc. Așa o să rămân un om singur și uitat de cei dragii , care nici nu vor să audă de mine, sunt un om rău, am devenit un egoist și zgârcit. Asta sunt eu cel de acuma, cel care a fost a plecat de mult. Așa o să raman și singur, mergând pe ultimul drum...

A mai trecut un an din viata mea. Un an plin cu de toate , momente fericite, momente triste. Dar trec fara sa vrei si cand ti le amintesti te intrebi am fost eu acela? Acuma viata merge mai departe, am imbatranit si imbatranesc in continuare, dar mai sunt momente cand ma simt copil si atunci sunt cel bucuros , fericit. Viata noi o face, noi alegem , riscam si poate castigam. Raman optimist in ceea ce ma priveste viata mea. Am familia, am prieteni care ma sustin si pentru asta le multumesc. Azi am implinit 27 de anii dar ma simt mult mai batran, poate din cauza ca viata mi-a arat niste lucruri care le-am luat ca o lectie, care le-am studiat si invatat. In ceea ce ma priveste pe mine este sa fiu fericit si sanatos ca restu vine de la sine.

Stau in fata caseai cu pipa in gura , cu prietenii mei Jacky si Bob , gandindu-ma la trecut cum a fost, ce a fost, cum a putut sa fie, ce a putut sa fie. Prezentul este viitorul acelui trecut si prezentul este trecutul viitorului ce urmeaza. Ce urmeaza nu stiu dar sunt pregatit pentru ce urmeaza, ma uit pe cer este un albastru cristalin, soarele straluteste puternic, pasari calatoare trec deasupra mea si imi dau seama ca timpul trece pe langa mine cu fiecare secunda, zilele sunt doar un pas mic in viata mea, anii sunt cei care imi spun cum o sa fie viitorul meu, nici eu nu stiu cum o sa fie ii viitor, dar imi dau seama ca o sa am momente grele si momente fericite cu cei care imi sunt aproape dar si cu cei care nu imi sunt aproape, cu fiecare lacrima varsata si cu fiecare zambet pe care il am o sa fiu mai puternic si mai batran, dar cu batranetea vine inteleptiunea si maturitatea si asta ma face sa fiu mai puternic si sa nu bag in seama ce spune lumea despre mine pentru ca sunt doar parerile lor despre mine, eu stiu cine sunt cei apropiati stiu cine sunt asa ca conteaza gura lumii care este rea si rece. Eu sunt eu, nu sunt un nemuritor , sunt un simplu om care vrea sa fac un bine, sa fie amintit pentru faptele lui. Daca plec , plec sa-mi refac viata , sa vad necunoscut si acest fapta ma fascinaeaza. Sunt unul singur contra la multii , dar asta nu seama ca ii iau in seama , eu imi spun punctul meu de vedere cine ma asculta bine , cine nu tot bine. Nu astept nimic de la nimeni, astept doar de la mine sa fac ceea ce este bine pentru mine si nu pentru altcineva, daca fac greseli invat din ele si imi cer scuze pentru ele si trec mai departe. Prietenii imi spu aproape, familia la fel ma sustin si ma fac sa ma simt bine, numai asta conteaza. Mai trag un fum de pipa, il expir si ma uit cum se ridica sper cer ca si cum ar fi un spirit care merge undeva, dar nu stiu unde, asa o sa fie si cu mine , plec dar nu stiu unde si nu stiu ce o sa ma astepte dincolo. Misterul ma cuprinde si curiozitatea este mare, daca nu am noroc in dragoste, am noroc in altceva, asta este sunt un singuratic si asa o sa raman, un lup singuratic care isi cauta sensul in viata, chit ca n-o sa am iubire, dar o sa am altceva care conteaza mai mult decat iubirea si acel lucru este prietenia ca fara ea nu exista iubire....

Timpul trece pe langa mine cum trec secundele, si tot eu sunt cel ce a fost , nici o schimbare nici un resimt. Un lup batran mergand prin ultima iarna sa-si caute haita uitata de mult. Vantul suiera pe langa urechi, ninsoarea imi incetineaza vederea, ma duc dupa instict, ma duc buna un miros familiar, mirosul sperantei care ma indruma tot timpul, chiar cand si eram ranit si cazut la pamant, sangerind tot sufletul pe zapada alba. dar am inceput sa ma ridic si sa merg cu pasi mici prin vreamea cea distrugatoare de corpuri fizice, totul este inghetat in jurl meu, dar eu lupt in continuare cu ea si asta ma face sa rezist si sa am incredere in puterile mele. viata merge mai departe cu bune cu rele, dar noi o facem in asa fel incat sa fim noi fericiti. Nu cred in destin si soarta acelea le fac cu mana mea, dar stiu sigur ca o sa las ceva in urma mea si acea este amintirele cu cei dragi, acestea no sa se uita niciodata. Inca sunt in aceea perioada care sunt la pamant dar incetu cu incetu ma ridic si o sa fiu bine, o sa fiu acel lup alb si singuratic care eram vreodata. Un stapan pe lucruriel si actiunile mele, un visator printre pamanteni, un optimist printe negativisti, un lup printe oameni, obsev analizez si vad cine imi este aproape si cine nu , vad care imi vrea binele si care este indiferent, vad cine imi duce dorul si cine nu imi duce dorul. Dar nu-i nimica ce nu ma omoara ma face mai puternic, nu ma supar pe nimeni daca nu ma vrea pe langa ei, eu o sa fiu aproape de totii, chit ca sunt indiferenti cu mine, asta sunt eu un luptator care nu moare niciodata chit ca a cazut de multe ori tot se ridica, si nu lupt doar pentru mine , lupt si alaturi de cei care vor si le sunt aproape, sunt un iner pazitor pentru cei care vad intuneric si ii indrum spre lumina, luptand cu tine insuti aceea este lupta finala.

Mi-a spus cineva ca nimeni nu mă poate ajuta, ca trebuie să mă ajut singur, dar atunci îmi pun întrebarea de ce mai îmi da sfaturi când nu mă poate ajuta? Pentru ca nimeni nu a trăit viață mea, nimeni nu a suferit cum am suferit eu , nimeni nu a trecut prin ce am trecut eu. Am ținu în mine toată răutatea , egoismul și indiferență oamenilor din jurul meu, lor le este bine ca spun" e nu îmi pasă îmi trece" și trec peste, dar asta înseamnă să fi egoist cu cei din jur dar mai ales cu ține însuți. Eu nu mai am putererea , curajul, optimistul și visele pe care le-am avut o dată de mult uitate în timp și în trecut, dar eu mi le amintesc și acuma cum ar fi ieri. Niciodată nu am fost fericit ca de câte ori am fost bucuros și vesel s-a întors roată și totul s-a dus de râpă. Atunci îmi pun întrebarea de ce să mai lupt dacă totul este în zadar, de ce să trezesc din visul din care sunt să fiu rănit din nou, de ce să fiu cu picioarele pe pământ când oameni te folosesc de ține și porma pleacă? Cel mai bine este să fi singur le lume să nu ai nici o grijă și nici o suferință să nu te gândești la nimic altceva decât la tine, să fi egoist și indiferent cu cei din jurul, pentru ca ei se folosesc de ține de fiecare dată când pot. Nu mai accept nimic de la nimeni, nu mă mai încred în nimeni fiecare cu viață lui, cand eu n-o să mai fiu nimeni n-o sa-i fie dor de mine, nimeni n-o să spună ce viață am avut sau să vină la mormântul meu să-mi pună o floare un simbol al prietenei. Pentru ca lumea te uita de pe zi ce trece, ce fapte ai făcut tu pentru ei i ce sacrifici o să fie în zadar. Așa ca o să disparbo vremevdin peisajul pitoresc al acestei lumii, o să trăiesc în lumea mea autista și visătoare, bolnavă de ideei și gânduri filozofice, mediitand cum o să-mi fie mie mai bine nu la restu care vin zi pleacă ca gândul și ca vântul din viața mea reală, o să trăiesc în viață mea imaginară cum am trăit si până acuma. O să mă căutați sunt șigur dar n-o să dati de mine deloc. Așa ca va spun adio dragi mei muritori, fie ca visele să va ducă dintr-o lume mai bună.

Buna draga, vechie prietena, am venit din nou sa vorbesc cu tine, ca vreau libertatea linistii, si numai tu poti sa mi-o dai , dar cu un pret, in linistea de dupa viata, buna seara draga prietena ma astepti cu bratele deschise sa te imbratisez pentru ultima data, ultima atingere pe buzele tale reci ca gheata, ultima bataie de inima calda care va fi inghetata pentru totdeauna. Buna seara draga iubita te vad zilnic in visurile mele si ma chemi la tine pe zi ce trece, din cauza dorului care ne desparte. Buna draga moarte , te astept astazi seara sa cinam ultima tina romantica de pe aceasta lume, cu lumanarei negre care ard vesnic, cu trandafiri negri combinati cu rosii, vinul curge pe ganturile noastre, si ne sarutam pentru ultima data si voi fi al tau mereu.

Prietenii? ce inseamna prietenie? pentru mine inseamna totul in trecut acuma  se pare ca nu inseamna nimica , mai bine singur decat cu prietenii care nu ma sculta si nu ma ia in serios. Singur ca este cel mai bine plec mai bine din orasul asta , tara asta, in loc sas tau aici sa-si bate joc toti de mine, toti ma ia de prost, cum spune proverbul cel bun este luat de prost si asa o sa fie tot timpu. Plec si cu asta bafta ca vad ca nimeni nu ma crede, nimeni, mai bine pelc de pe acesta lume si gata , ma izolez , ma duc in padure sa traiesc singur printe fiare ca ele ma inteleg mai bine decat oameni, sunt bun doar cand omul are nevoie de mine , doar din nevoie de cauta , nici ce faci, cum te mai simt, nimica , doar hai ca am nevoie de tine, traim intr-o lume de interese, chiar si prietenia este un interes, nu mai este ce a fost, sunt singur si asa o sa raman. Un pusnic prin lume, un luceafar care inca arde dar se stinge incetu cu incetu, intr-o buna zi o sa fiu doar umbra omului care am fost o data. Nu mai cer nimica de nimeni, si daca cineva imi cere ceva nu ii mai dau ca nu se merita sa mai fi bun pe lumea asta. Sunt singur si asa o sa raman de acuma incolo nu mai cer nimica de la nimeni si nici nu mai dau nimica de la mine.

Sunt momente in viata cand nu mai rezist sa stau cu nimeni, zilele acestea pentru mine au fost un calvar , un infern din care nu mai pot iesi, ma simt ca in cartea lu Dante, parca trec cele 7 cercuri ale Iadului singur si constient ca poate sa-mi fie pierirea. Simt numai tristeste pe langa mine, ura si indiferenta si manie. Ingerul din mine nu mai are aripi , i-au fost rupte si acuma este aici cu mine in Iadul meu, in Infernul care imi distrege sufletul dar si fizicul, nu ma simte bine, nu ma simt in stare sa ridic o mana de ajutor, eu care nu ma interesa de mine , ma interesa de altii , acuma eu ma cazut in groapa si sunt singur, nu mai vad lumina cerului, este intuneric , sumbru si misterios. Ma simt ca intr-o puscarie care nu mai pot iesi. Sunt izolat si asa voi fi de acum incolo, cenusa phonixului s-a stins. Speranta a murit si eu impreuna cu ea, sunt un ecou in vant, sunt un nimeni, un nimic in acesta lume, nu pot realiza nimica fara sa-i ranesc pe restu. Plec si o sa fie mai bine, plec sper ca intr-o lume mai buna, fara ganduri rafasite pe malul mari, fara regrete si fara dureri. Am un plan dar n-o reuseasca pentru ca o sa ranesc multii oameni si o parasesc pe cei dragi mie, nu , nu mai vreau nimic , si nu mai vreau pe nimeni, vreau sa dorm etern......In somnul care ma va duce la linistea eterna, unde nimeni nu ma poate deranja, unde toti merg pe ultimul drum.

Viață mea s-a dus , am ajuns un astru printre stele singur și solitar, toată lume se uite pe cer și nu vede, dar eu sunt acolo și încă lucesc, dar mă sting pe zi ce trece. Lumină mea strălucitoare nu mai este cum a fost pentru ca cineva acolo jos nu a avut curajul să lupte pentru ceva frumos, nu a avut ambiția să vadă frumos din viața ei mâhnita si plină  de ură, nu a vrut să continui în luptă ceea mai de preț pentru o speranță cât de mică poate să fie ea. A dat uitări acestui capitol din viața ei, a dat uitări unei file de viață care putea să o duc departe din această lume rea și nepăsătoare. Nu-i nimica tot rău spre bine pentru ca ceea ce nu omoară ne face mai puternici, dar cel ce face rău și este egoist o să sufere în continuare și prea târziu o sa-si dea seamă ce a pierdut. Eu mă duc acuma pe ultimul meu drum, ultimul drum al lupui bătrân ultima iarna dusă cu greu și chin pe acest pământ, o să țărână din care m-am născut, o să unu cu natura, unul cu cerul și apa , o să contopesc cu spiritele străbunilor mei și o să unul singur care o să veche peste cei nevinovați și cei dragi tot timpul, chiar și peste ține spirit rătăcitor o să veche și poți conta pe noi când ai nevoie, nu ești singur și nici o dată nu ai fost.