Mai ma tineti minte sunt eu povestitorul, mai stiti cand v-am povestit despre acel tanar si prietena lui, e hai sa continuam povestea ce spuneti?
Dupa un timp, dupa multe neintelegeri, tanarul a chemat-o pe fata cu el la tara sa se simta bine, sa se relaxeze, si sa se simta iubita. Ea la insotit in aceasta mica aventura, au avut clipe de iubire, de dragoste dar si clipe de necajire, dar tanarul ferm pe pozitie ia luat apararea si totul a decurs bine. Toti vroiau sa mai stea dar timpul este scrut si necrud cu cei 2 tineri, clipele sunt neuitate intre ei, sunt momente de neintelegere , dar porma vin momente de iertare si dragoste, ca la 2 copii mici. Indiferent ce a fost intre ei in trecut ei tot se intelege si se iubesc mult, si poate pana la urma lucrurile vor decurge cum vor ei. Sunt tineri au toata viata in fata, puteau sa mearga pe drumuri diferite, poate sa nu se mai vorbeasca sau sa se intalnesca dar ei au facut inversul pentru ca in inima lor inca simta aceea caldura divina si aceea flacara care nu a fost stinsa niciodata, aceea mica speranta, aceea mica incredere care o au unu pentru celalt, acel lucru este iubirea si asta ii face puternici sa treaca peste probleme si neintelegeri, si ii face si mai puternici sa fie impreuna in aceasta lume cruda si rea, sunt niste ingerii care vor sa faca bine in jurul lor, sunt 2 bucatele de inima care sau regasit, sunt 2 corpuri in care bate o inima si un suflet. Acesti tineri care se iubesc si care fac totul sa fie bine sunt cei care sunt 2 persoane diferite dar care se atrag. Unu dintre tineri este cel care poveste acuma, si celalat protagonist al povestei este persoana care va citit aceasta postare. TE IUBESC PUI

Vise revarsite, vise patate, vise de fericire dar si de tristete, viata este un vis, un vis pe care il traim cu bine si rele, cu fericire si tristete, cu necajuri dar si bucuri. Sunt vise pe care vrem sa le indeplin, dar cateodata poate sa fie greu sa reuseti si de dai batut. Pentru ce te dai batut ca esti slab si neputincios? Nu trebuie sa te dai batut pentru ca nu te lasa acel vis sa te lasi batut trebuie sa fi puternic si ambitie si in fiecare zi sa spui ca poti, si vei reusi pentru ca acel vis ti-a intrat in cap si intr-o zi vrei reusi.A fost un vis frumos, dar viata este lunga de alte zeci de ani, tristeti si bucurii , tu vei intampina, dar ca ai fost copil, sigur nu vei uitat. Copilul din tine te face om, daca nu esti copil nu ai vise, nu ai dorinte , totul este prea monoton si pe interes, pentru ca copilul din tine te face sa ai sentimente, speranta si vise, daca nu esti copil esti un nimik. Fi tu insusti copilul din tine striga sa fie lasat liber sa simta ca traieste, lasa-l sa traiasca.

Zilele trec, noptile vin, lunile bantuie, anii imbatranesc, sunt putine fericiri in viata care ne bucuram de ele prea tarziu, vrem sa devenit ceva, ceva ce nu suntemi, vrem sa umblam cu mai multe persoande deodata ca sa uitam ce am patit in trecut, dar prin asta nu ranim alte persoane care ne sunt aproape si care vor sa aiba grije de noi?
Ma intreb oare daca eu n-o sa mai fiu cum o sa fie viata, cum o sa traiasca persoana care o dragesc, o sa se intristeze sau sa fie bucuroasa ca in sfarsit este libera si sa faca ceea ce vrea ea? Eu unu nu stiu raspunsul dar stiu numai atat , ca ma otravit cu veninul ei de vipera si nu pot sa-l scot din mine, ma otravit cu ochii aceei caprui si plin de speranta cum erau o data, acuma sau ofilit in negura timpurilor si au devenit de nerecunoscut, Unde este persoana aceea vesela si luptoare pe care o cunosc, unde sunt ochii aceea caprui pe care ii priveam vesnic in adancurile inimi mele, unde este acel inger care nu ii era frica de nimeni si de nimik, unde este fata care spunea "te iubesc". Eu unu nu cred ca mai exista aceea persoana s-a dus a pleacat de langa mine, ma simt singur si tradat. Nu mai sunt acel om optimist si rabdator care am fost o data, sunt batran cu parul alb cu ochii albastri, sunt un om care a vazut multe si a facut multe dar mai vrea sa faca, sa-i deschica ochii acelei persoana care ii este asa da draga lui. Doua intrebari mai sunt de pus:
"Oare ea il lasa sa-i deschida calea la o lume mai buna?"
"Oare el o sa aiba rabdare necesara pentru aceasta lucroare monstroasa?"

Stau si scriu negru pe alb memorile pe un caiet vechi si cu hartia galbena. Mainile sangereaza de la atatea scris si imi amintesc la niste clipe pe care trebuie sa le uit si la care nu trebuie sa ma mai gandesc, sunt acele clipe prin care trece fiecare dintre noi, sunt clipe de tristete si suparare., sunt clipe scrie nu cu cerneala, sau carbunele creionului, ci cu sangele propriu, sangele pe care il vars in fiecare zi , sangele rosu ca focu, care are in inima si sufletul meu, focul pe care nu-l poate sa-l stinga nimeni, aceste foc este etern. O data a fost inghetat, dar cu timpul flacarea a devenit din ce in ce mai mare si mai puternica, puternica pentru clipele pe cae urmeaza sa fie, clipele pe care trebuie sa le trec, cu varsare de lacrimi si sange, acuma ma intreb cine este alaturi de mine in aceste clipe, cine imi este drag mie in aceste clipe, cine vrea sa stea langa un visator si un filozof care nu face nimic altceva decat se gandeste la persoanele de langa el si nu sine. Care prin saracia lui sufleteasca mai aprinde o flacare mica de speranta si curaj in restu inimilor care le are langa, dar langa el cine este?
Oare o fi o doamna imbracata in negru care il cheama la el si ii spune: "vino cu mine". Aceea femeie este moarte. Acolo sub doi metri sub pamant o sa-mi gasesc pace eternena in singurate si dispret. Acolo mergem toti dar in viata suntemi singur?
Oare mie tine imi este aproape la bine si la rau, oare de mine cine are grija, cine este aceea persoana?
Sunt atatea intrebari dar singurarate este un lucru rau, trebuie sa ne gandim bine cine ne este aproape si cine vrea sa profita de noi si noi cu cine vrem sa ramanem?

Timpul trece, noi imbatranim, si ne uitam in spate cum neam train viata fara folos, fara o bucurie in suflet, fara admiratie, ramane-mi singuri pe acest pamant parasit, singuri in suflet si in inima, nimeni pe langa noi , dar se resare o lumina , oare este lumina de la capatul tunelui, sau este lumina unei mici sperante pe care n-ea ramas in noi. Sunt multe lucruri cre se petrec pe acest pamant, dar noi nu le simt, sunt un mister, prieteni ne parasesc, oameni doar cu interese, este plin , este inchesuiala, trebuie sa facem ceva, trebuie sa ne trezim din acest vis pe care il traim, si sa miros mirosul trandafirilor si al copacilor infloriti. Asta este primavara, anotimpul iubiri si al dragostei, porma vine vara anotimpul pe care vrem sa-l petrecem cu drag dar nu prea se poate, si vine toamna unde tot moare, dar atunci sa trezit ceva, ceva care se simtea uitat de mult o iubire, care nu a durat mult, acuma este intuneric si negru, dar nu totul este pierdut eu imi traiesc viata mea acum rece si gheata, decat eram inaite, nu mai nici un mic strop de trandafir. Aici se inchie totul i-am scris un biletel in trecut care spunea ca o iubesc dar acuma nu mai este am plecat, si am lasat totul in spate.

Am avut zile fain, am avut zile nasoale, dar fiecare zi pe care am avut m-am gandit la cineva, la cineva care poate spune ca am enervat-o, si am suparat-o, dar care mai spune ca inca tine la mine. Sunt gandurile mele scrise negru cu alb, pe o hartie veche, galbena, si ramolita. Sunt ganduri de dor, ganduri de iubire, ganduri de tristete, sunt ganduri pe care nu le-am mai trait de mult. Sunt un visator care viseaza mult dar viseaza numai la ea, la aceea persoana care a vrut sa ma dea la o parte la un moment dat, dar dupa ce am vorbit din nou am devenit din nou prieteni, am devenit din nou apropiati. Nu stiu ce simte aceea persoana depre mine, dar eu stiu ce simt pentru ea , sunt ganduri ascunse, sunt ganduri pe care numai fata in fata le pot spune si nu stiu daca ma crede, dar intr-o buna am sa-i spun si sper ca totul va fi bine. Citez din motto-ul persoanei respetive: "speranta moare ultima " si asa va fi.