Linistea

Pasare calatoare ce esti tu, calatorind din nord spre sud, libera fra griji si fara necazuri, as vrea sa fiu ca tine libera, sa simt vantul printre aripii, si ierul rece sa-mi intre in ochii, dar cineva mi-a rupt aripile si le-a dat foc, acuma am cazut pe pamant, un taran negru si oamenii rai, eu un suflet al luminii , o lanterna pentru altii, o lumanare care se stinge din ce in ce mai repede din cauza singuratati si nepasarii, oare si eu o sa ajung ca ei, ca aceste vietuitoare, care tradeaza la prima oportunitate care o au, oare o sa ajung ca ei, oare nu imi gasesc calauza in acest labirind care se numeste viata? Este atat de frig si atat de intuneric, simt cum frigul imi intra in oase , sangele se opreste de pe minut ce trece, daca as avea aripile ma incalzam. Dar vad acolo in zare o lumina, oare esti tu ceea ce caut, oare esti tu prietena mea de o viata, oare esti tu ceea care ma intelege tot tipu, oare esti tu muza mea, da esti tu iubirea mea de-o vita, esti tu linistea, acuma imi pot inchide ochii stiind ca tu esti langa mine vechea mea prietenia linisestea, mersi ca esti cu mine.