Trec peste ape, muntii si vaii, unde corpul uman nu mai este, trec in eternitate in cercul spiritelor si a energiei, unde otul este etern. Materialist este tot ce te inconjoara , materialisti sunt oameni, oameni care o data puneam suflet si aveau cuvant, acuma nimic nu mai este ce era. Eu unul sunt unit cu stelele cu energia ce ne incoajoara , dar omul face ini asa fel incat sa distruga acesta frumusete celesta. Nu vorbesc doar despre materia care este de jur imprejur , vorbesc si de aceea materia care se afla in noi si se manifesta prin niste gesturi si fapte. Acesta materie este una invizibil care nu se vede dar se simte. Cine o simte este noroc, se manifesta prin gesturi de compasiune si de prietenie, unde incepe totul, porma treptat se manifesta prin gesturi de iubire, iubire care trebuie sa o avem toti oamenii in noi, dar prin abstracut lumii materialiste aceste sentimente nu mai exista sunt doar niste cuvinte spune in vant care se pierd in timp si spatiu. Lumea este mica, dar se poate creea multe in aceasta lume mica si lasata in voia sortii. Sunt cuvinte spune de un copil care te un ung pe suflet, primele cuvinte care le spune un copil acele cuvinte trebuie sa le avem tot timpu in minte si suflet pentru ca cu ele , pentru ca si noi suntemi niste copii in sinea noastra , si asta ne face sa fim mai intelegatori si sa iubit lucrurile care le pretuim chit ca ele sunt mici si neinsemnate. Iubesti aproape, familia prieteni cu care stai, cu care povestesti, cu care depanezi amintiri, pentru ca sunt ei sunt singura ta legatura cu acste pamant, cand morii o sa fi un celest printre stele si tu o sa ai grija de ei...

Singur, atat de singur,
Sunt un strain printe cunoscuti
O epava intre stantii,
Deluri cunoscute doar de trecatorii,
Care doar strainii ma saluta,
Ei macar eu de sine un respect.
Un salut, o nostalgie intre ramurii,
Sunt invizibil ca aerul care in respiram,
Trecator sunt prin viata,
Trecator voi ramane,
Un batran senil si uitat de veac
Ceasul i-a sunat
Poarta s-a deschis, unde acolo sus
Unde cica lumine este, dar vad intuneric patruns,
In suflet si in inima.
Patruns ca un cutit care taie adanc
In inim frageda aceea savoare a mintiunii.....
Care lumea credula o crede ar vrea...
Pentru o secunda un secol a trecut in mintiuna si distret,
Singur sunt, si raman, ca o frunza in toi de toamna,
Trecand in irana si in primavara, inverzita nu-i...
Aceste sunt eu un singuratic om...

Un omagiu pentru un drag prieten , niste cuvinte spune pentru ultimul drum, acolo undeva ne asculta pe noi cei care l-am iubit si o sa-l iubim. Pentru unii n-ea fost ca un frate pentru altii a fost un mentor, un iubit, un fiu. Nu sunt cuvinte de rostit pentru acesta persoana care s-a ridicat si care ne vegheaza pe noi. Noi trebuie sa ne amintim de el cum a fost in viata si sa-i tinem flacara aprinsa. Acesta flacara care nu se va stinge niciodata din inimele noastre , acesta pasiune arzatoare pentru o persoana, este un sentiment dureros de dor si jale. Un chin pe care il tinem in suflet si nu-i dam drumu nici daca noi sa fim morti nu va trece...
Alte cuvinte nu pot zice decat ca el a fost un prieten bun, un camarad de exceptie, un adevarat frate. Nu te voi uita niciodata dragul meu frate...
Cuvinte spune cu drag, nu rostie in vag
Un loc in inima si viata
Flaclia aprinsa de dor si jale
Un amor nespus de frate
Acuma te aflii sub tarana
Trupul tau fara viata
Sufletul tau in eterna viata
Amintere si dor in al nostru trup
De tine drag prieten pe frute te pup
Sa fi cu noi la bine si la rau
De acolo de sus sa ne privesti
Cu blanzi tai ochii sa ne veghezii.