Singuraticul eu

Singur, atat de singur,
Sunt un strain printe cunoscuti
O epava intre stantii,
Deluri cunoscute doar de trecatorii,
Care doar strainii ma saluta,
Ei macar eu de sine un respect.
Un salut, o nostalgie intre ramurii,
Sunt invizibil ca aerul care in respiram,
Trecator sunt prin viata,
Trecator voi ramane,
Un batran senil si uitat de veac
Ceasul i-a sunat
Poarta s-a deschis, unde acolo sus
Unde cica lumine este, dar vad intuneric patruns,
In suflet si in inima.
Patruns ca un cutit care taie adanc
In inim frageda aceea savoare a mintiunii.....
Care lumea credula o crede ar vrea...
Pentru o secunda un secol a trecut in mintiuna si distret,
Singur sunt, si raman, ca o frunza in toi de toamna,
Trecand in irana si in primavara, inverzita nu-i...
Aceste sunt eu un singuratic om...