Stau in fata caseai cu pipa in gura , cu prietenii mei Jacky si Bob , gandindu-ma la trecut cum a fost, ce a fost, cum a putut sa fie, ce a putut sa fie. Prezentul este viitorul acelui trecut si prezentul este trecutul viitorului ce urmeaza. Ce urmeaza nu stiu dar sunt pregatit pentru ce urmeaza, ma uit pe cer este un albastru cristalin, soarele straluteste puternic, pasari calatoare trec deasupra mea si imi dau seama ca timpul trece pe langa mine cu fiecare secunda, zilele sunt doar un pas mic in viata mea, anii sunt cei care imi spun cum o sa fie viitorul meu, nici eu nu stiu cum o sa fie ii viitor, dar imi dau seama ca o sa am momente grele si momente fericite cu cei care imi sunt aproape dar si cu cei care nu imi sunt aproape, cu fiecare lacrima varsata si cu fiecare zambet pe care il am o sa fiu mai puternic si mai batran, dar cu batranetea vine inteleptiunea si maturitatea si asta ma face sa fiu mai puternic si sa nu bag in seama ce spune lumea despre mine pentru ca sunt doar parerile lor despre mine, eu stiu cine sunt cei apropiati stiu cine sunt asa ca conteaza gura lumii care este rea si rece. Eu sunt eu, nu sunt un nemuritor , sunt un simplu om care vrea sa fac un bine, sa fie amintit pentru faptele lui. Daca plec , plec sa-mi refac viata , sa vad necunoscut si acest fapta ma fascinaeaza. Sunt unul singur contra la multii , dar asta nu seama ca ii iau in seama , eu imi spun punctul meu de vedere cine ma asculta bine , cine nu tot bine. Nu astept nimic de la nimeni, astept doar de la mine sa fac ceea ce este bine pentru mine si nu pentru altcineva, daca fac greseli invat din ele si imi cer scuze pentru ele si trec mai departe. Prietenii imi spu aproape, familia la fel ma sustin si ma fac sa ma simt bine, numai asta conteaza. Mai trag un fum de pipa, il expir si ma uit cum se ridica sper cer ca si cum ar fi un spirit care merge undeva, dar nu stiu unde, asa o sa fie si cu mine , plec dar nu stiu unde si nu stiu ce o sa ma astepte dincolo. Misterul ma cuprinde si curiozitatea este mare, daca nu am noroc in dragoste, am noroc in altceva, asta este sunt un singuratic si asa o sa raman, un lup singuratic care isi cauta sensul in viata, chit ca n-o sa am iubire, dar o sa am altceva care conteaza mai mult decat iubirea si acel lucru este prietenia ca fara ea nu exista iubire....

Timpul trece pe langa mine cum trec secundele, si tot eu sunt cel ce a fost , nici o schimbare nici un resimt. Un lup batran mergand prin ultima iarna sa-si caute haita uitata de mult. Vantul suiera pe langa urechi, ninsoarea imi incetineaza vederea, ma duc dupa instict, ma duc buna un miros familiar, mirosul sperantei care ma indruma tot timpul, chiar cand si eram ranit si cazut la pamant, sangerind tot sufletul pe zapada alba. dar am inceput sa ma ridic si sa merg cu pasi mici prin vreamea cea distrugatoare de corpuri fizice, totul este inghetat in jurl meu, dar eu lupt in continuare cu ea si asta ma face sa rezist si sa am incredere in puterile mele. viata merge mai departe cu bune cu rele, dar noi o facem in asa fel incat sa fim noi fericiti. Nu cred in destin si soarta acelea le fac cu mana mea, dar stiu sigur ca o sa las ceva in urma mea si acea este amintirele cu cei dragi, acestea no sa se uita niciodata. Inca sunt in aceea perioada care sunt la pamant dar incetu cu incetu ma ridic si o sa fiu bine, o sa fiu acel lup alb si singuratic care eram vreodata. Un stapan pe lucruriel si actiunile mele, un visator printre pamanteni, un optimist printe negativisti, un lup printe oameni, obsev analizez si vad cine imi este aproape si cine nu , vad care imi vrea binele si care este indiferent, vad cine imi duce dorul si cine nu imi duce dorul. Dar nu-i nimica ce nu ma omoara ma face mai puternic, nu ma supar pe nimeni daca nu ma vrea pe langa ei, eu o sa fiu aproape de totii, chit ca sunt indiferenti cu mine, asta sunt eu un luptator care nu moare niciodata chit ca a cazut de multe ori tot se ridica, si nu lupt doar pentru mine , lupt si alaturi de cei care vor si le sunt aproape, sunt un iner pazitor pentru cei care vad intuneric si ii indrum spre lumina, luptand cu tine insuti aceea este lupta finala.

Mi-a spus cineva ca nimeni nu mă poate ajuta, ca trebuie să mă ajut singur, dar atunci îmi pun întrebarea de ce mai îmi da sfaturi când nu mă poate ajuta? Pentru ca nimeni nu a trăit viață mea, nimeni nu a suferit cum am suferit eu , nimeni nu a trecut prin ce am trecut eu. Am ținu în mine toată răutatea , egoismul și indiferență oamenilor din jurul meu, lor le este bine ca spun" e nu îmi pasă îmi trece" și trec peste, dar asta înseamnă să fi egoist cu cei din jur dar mai ales cu ține însuți. Eu nu mai am putererea , curajul, optimistul și visele pe care le-am avut o dată de mult uitate în timp și în trecut, dar eu mi le amintesc și acuma cum ar fi ieri. Niciodată nu am fost fericit ca de câte ori am fost bucuros și vesel s-a întors roată și totul s-a dus de râpă. Atunci îmi pun întrebarea de ce să mai lupt dacă totul este în zadar, de ce să trezesc din visul din care sunt să fiu rănit din nou, de ce să fiu cu picioarele pe pământ când oameni te folosesc de ține și porma pleacă? Cel mai bine este să fi singur le lume să nu ai nici o grijă și nici o suferință să nu te gândești la nimic altceva decât la tine, să fi egoist și indiferent cu cei din jurul, pentru ca ei se folosesc de ține de fiecare dată când pot. Nu mai accept nimic de la nimeni, nu mă mai încred în nimeni fiecare cu viață lui, cand eu n-o să mai fiu nimeni n-o sa-i fie dor de mine, nimeni n-o să spună ce viață am avut sau să vină la mormântul meu să-mi pună o floare un simbol al prietenei. Pentru ca lumea te uita de pe zi ce trece, ce fapte ai făcut tu pentru ei i ce sacrifici o să fie în zadar. Așa ca o să disparbo vremevdin peisajul pitoresc al acestei lumii, o să trăiesc în lumea mea autista și visătoare, bolnavă de ideei și gânduri filozofice, mediitand cum o să-mi fie mie mai bine nu la restu care vin zi pleacă ca gândul și ca vântul din viața mea reală, o să trăiesc în viață mea imaginară cum am trăit si până acuma. O să mă căutați sunt șigur dar n-o să dati de mine deloc. Așa ca va spun adio dragi mei muritori, fie ca visele să va ducă dintr-o lume mai bună.

Buna draga, vechie prietena, am venit din nou sa vorbesc cu tine, ca vreau libertatea linistii, si numai tu poti sa mi-o dai , dar cu un pret, in linistea de dupa viata, buna seara draga prietena ma astepti cu bratele deschise sa te imbratisez pentru ultima data, ultima atingere pe buzele tale reci ca gheata, ultima bataie de inima calda care va fi inghetata pentru totdeauna. Buna seara draga iubita te vad zilnic in visurile mele si ma chemi la tine pe zi ce trece, din cauza dorului care ne desparte. Buna draga moarte , te astept astazi seara sa cinam ultima tina romantica de pe aceasta lume, cu lumanarei negre care ard vesnic, cu trandafiri negri combinati cu rosii, vinul curge pe ganturile noastre, si ne sarutam pentru ultima data si voi fi al tau mereu.

Prietenii? ce inseamna prietenie? pentru mine inseamna totul in trecut acuma  se pare ca nu inseamna nimica , mai bine singur decat cu prietenii care nu ma sculta si nu ma ia in serios. Singur ca este cel mai bine plec mai bine din orasul asta , tara asta, in loc sas tau aici sa-si bate joc toti de mine, toti ma ia de prost, cum spune proverbul cel bun este luat de prost si asa o sa fie tot timpu. Plec si cu asta bafta ca vad ca nimeni nu ma crede, nimeni, mai bine pelc de pe acesta lume si gata , ma izolez , ma duc in padure sa traiesc singur printe fiare ca ele ma inteleg mai bine decat oameni, sunt bun doar cand omul are nevoie de mine , doar din nevoie de cauta , nici ce faci, cum te mai simt, nimica , doar hai ca am nevoie de tine, traim intr-o lume de interese, chiar si prietenia este un interes, nu mai este ce a fost, sunt singur si asa o sa raman. Un pusnic prin lume, un luceafar care inca arde dar se stinge incetu cu incetu, intr-o buna zi o sa fiu doar umbra omului care am fost o data. Nu mai cer nimica de nimeni, si daca cineva imi cere ceva nu ii mai dau ca nu se merita sa mai fi bun pe lumea asta. Sunt singur si asa o sa raman de acuma incolo nu mai cer nimica de la nimeni si nici nu mai dau nimica de la mine.

Sunt momente in viata cand nu mai rezist sa stau cu nimeni, zilele acestea pentru mine au fost un calvar , un infern din care nu mai pot iesi, ma simt ca in cartea lu Dante, parca trec cele 7 cercuri ale Iadului singur si constient ca poate sa-mi fie pierirea. Simt numai tristeste pe langa mine, ura si indiferenta si manie. Ingerul din mine nu mai are aripi , i-au fost rupte si acuma este aici cu mine in Iadul meu, in Infernul care imi distrege sufletul dar si fizicul, nu ma simte bine, nu ma simt in stare sa ridic o mana de ajutor, eu care nu ma interesa de mine , ma interesa de altii , acuma eu ma cazut in groapa si sunt singur, nu mai vad lumina cerului, este intuneric , sumbru si misterios. Ma simt ca intr-o puscarie care nu mai pot iesi. Sunt izolat si asa voi fi de acum incolo, cenusa phonixului s-a stins. Speranta a murit si eu impreuna cu ea, sunt un ecou in vant, sunt un nimeni, un nimic in acesta lume, nu pot realiza nimica fara sa-i ranesc pe restu. Plec si o sa fie mai bine, plec sper ca intr-o lume mai buna, fara ganduri rafasite pe malul mari, fara regrete si fara dureri. Am un plan dar n-o reuseasca pentru ca o sa ranesc multii oameni si o parasesc pe cei dragi mie, nu , nu mai vreau nimic , si nu mai vreau pe nimeni, vreau sa dorm etern......In somnul care ma va duce la linistea eterna, unde nimeni nu ma poate deranja, unde toti merg pe ultimul drum.

Viață mea s-a dus , am ajuns un astru printre stele singur și solitar, toată lume se uite pe cer și nu vede, dar eu sunt acolo și încă lucesc, dar mă sting pe zi ce trece. Lumină mea strălucitoare nu mai este cum a fost pentru ca cineva acolo jos nu a avut curajul să lupte pentru ceva frumos, nu a avut ambiția să vadă frumos din viața ei mâhnita si plină  de ură, nu a vrut să continui în luptă ceea mai de preț pentru o speranță cât de mică poate să fie ea. A dat uitări acestui capitol din viața ei, a dat uitări unei file de viață care putea să o duc departe din această lume rea și nepăsătoare. Nu-i nimica tot rău spre bine pentru ca ceea ce nu omoară ne face mai puternici, dar cel ce face rău și este egoist o să sufere în continuare și prea târziu o sa-si dea seamă ce a pierdut. Eu mă duc acuma pe ultimul meu drum, ultimul drum al lupui bătrân ultima iarna dusă cu greu și chin pe acest pământ, o să țărână din care m-am născut, o să unu cu natura, unul cu cerul și apa , o să contopesc cu spiritele străbunilor mei și o să unul singur care o să veche peste cei nevinovați și cei dragi tot timpul, chiar și peste ține spirit rătăcitor o să veche și poți conta pe noi când ai nevoie, nu ești singur și nici o dată nu ai fost.