Iubirea trece ca fiecare sageata,
Sageata care strapunge inimi,
Inimi care se sfarama in bucatele.
Bucatele de cristale si zmaralde.
Nestemate ca aceei caprui ochi
Care ma privesc zi si noapte
Care ma primesc din Iad si Rai
Ochi aceei de ingeri pazitori.
Care ma pazesc tot timpu chit ca langa mine nu este.
Dar este in suflet si in minte.
Daca as muri tot acolo o sa fie.
Acel inger care ma pazeste tot timpu,
Voi muri intr-o zi si o sa cada lacrimi din ceruri.
O sa planga muritori dar si ingeri cand va veni timpu.
Dar o fiu amint de cei dragi si cei care stiu ce am fost si ce voi fi.
Acest este testamentul meu post scriptum
Scris pe piatra funerara cioplit cu sange si cu sudoare.
De cei care au crezut si cred in acest om.
Este scris asa: "Fi-ti fericiti ca eu am fost, alaturi de voi si de tot ce a fost, am realizat si am indeplinit, dorinte, fapte si vise, asa sa face-ti si voi la fel ca mine."
Ultimul cuvant, ultima fapta, o sa fie scrisa si ea,
Dar inca traiesc si o sa fie indeplinita si ea.
Ingerii sa fie cu mine si cu voi,
Prietenii, iubitele mele si frati mei.
Acesta este familia mea si asa va fi pana cand o va parasesc.
Ducand-mi corpul sub pamant si suflet spre eternul cosmic.
V-am iubit, si o sa va iubesc,
De-a acum si pururi al vostru sfesnic.
Chiar impresionant.
Foarte faina poezia.
Tot n-ai scapat de suferinta.:(