Umbrele mele

Nu mai suport, nu mai am speranta, numai am absolut nimic, pentru o mica greseala trebuie sa platesc asa de mult, nu mi se pare corect chiar deloc, inseamna ca chiar nu-i mai pasa, nu mai tine, nu ma mai iubeste, am avut dreptate iubirea s-a transformat in ura, in indiferenta, nu mai este absolut nimic bun pe lumea asta, ce sa mai spun doar sa-mi pun un glont la tampla si sa ma impunsc, sa nu mai ramane nimic bun in urma mea, pentru ca asa merit, nimeni n-o sa ma jeleasca, nimeni n-o sa-si aminteasca de mine, absolut nimeni, sunt un nimeni, un nimic, sunt doar o umbra in fata ei, asta sunt, nu vreau sa ma transform intr-u razbunator, din cauza ei ca ma enerveaza tot timpu, nu vrea sa aude nimic de mine nu vrea sa afle nimic de mine, daca asta vrea asa o sa fie, n-o sa-i para rau ca o dispar pentru totdeauna din viata ei, lupta am pierdut-o, razboi este de mult pierdut, o sa fiu cum eram inaite sa nu-i pese de nimic, si sa ma transform intr-un mostru care eram. Nu mai suport, nu mai am nimic bun in mine, iubirea pe care o am pentru ea se pierde de fiecare data cand ne certam nu mai suport, de ce trebuie sa ne certam, pentru ce? Ca sa ne fie mai bine in viitor, nu stiu sigur sincer, nu stiu ce vrea sa face, pur si simplu chiar nu stiu. Nu mai pot suporta atat ura, atat dispret, din niste banalitati din niste lucruri copilaresti si pentru ce pentru niste visuri spulberate, gata nu mai suport, mi-a ajuns sunt pe punct in care sa nu-mi mai pese de absolut nimic pe lumea asta, am devenit o umbra.