Omul fara suflet

Nu am mai scris de mult, dar despre ce sa scriu, nu prea mai am despre ce anume, cam toate sunt la fel cum au fost inaite, si tot ma simt singur in suflet nu stiu am o senzatie care nu am avut-o de mult si m-am saturat de aproape toate lucrurile posibile si imposibile. Ce as vrea sa fie tot altfel, parca ma simt pusnic, parca sunt singur pe lumea asta, si daca este asta mai bine dispar si eu ca totusi ma simt singur. Nu mai stiu ce sa fac, nu mai rezist mult simt ca viata mea de destrama putinu cu putinu, nu mai am puterea necesara, care am avut-o odata, nu mai am persoane dragi langa mine tot timpu cum a fost o data, acuma s-au cam indepartat de mine, toti au treaba lor si eu raman singur. Asa o sa fie in viitor, o sa traiesc pusnic fara nimeni langa mine, fara nimeni cu care sa vad iubirea cam am avut-o vreodata, ma simt singur, unde esti dragul meu inger ca nu te ma vad, am orbit. Nu iti mai simt prezenta spunemi de ce? Nu rezist fara tine. Gata viata mea se duce in ceruri nu ma mai aflu printe muritori, vrea sa fac bine, dar tot timpu imi iese invers, neintelegeri, certuri, despartiri si pentru ce? pentru niste chestii copilaroase. Gata s-a terminat pentru mine nu mai am puterea necesara, ma innec in propriu sange...