Cate vise crapate ca niste geamuri inghetate,
Cate dorinte distruse ca niste plante muribunde,
Este acesta viata pe care o ducem?
Este acesta moartea pe care o vrem?
Raspunsul este nu.
Viata este ca ceru.
Suntemi ca niste ingeri goi,
Pe acest pamant neinviat,
Suntemi niste oameni simpli,
Intr-un cer deplasat.
Hoinarii care merg pe drumuri vechi si uitate,
Copii care se nasc intr-o lume neagra si tulbure.
Oare nu mai au nici o sansa?
Au o sansa, aceea mica farama.
Acel bob ca o speranta,
Iesit din negura pamantului,
Si inflorand sub vazut omului.
Acesti copii sunt eu, tu si ei,
Acesti copii suntemi totii.
Suntemi si vom ramane niste invingatori.
Nice.
ai scris foarte frumos!