Eu,tu si noii

Cate ganduri te patrund ca niste sageti insangerate,
Cate vise crapate ca niste geamuri inghetate,
Cate dorinte distruse ca niste plante muribunde,
Este acesta viata pe care o ducem?
Este acesta moartea pe care o vrem?
Raspunsul este nu.
Viata este ca ceru.
Suntemi ca niste ingeri goi,
Pe acest pamant neinviat,
Suntemi niste oameni simpli,
Intr-un cer deplasat.
Hoinarii care merg pe drumuri vechi si uitate,
Copii care se nasc intr-o lume neagra si tulbure.
Oare nu mai au nici o sansa?
Au o sansa, aceea mica farama.
Acel bob ca o speranta,
Iesit din negura pamantului,
Si inflorand sub vazut omului.
Acesti copii sunt eu, tu si ei,
Acesti copii suntemi totii.
Suntemi si vom ramane niste invingatori.

2 comentarii:

Trimiteți un comentariu