Dedicatie

O data a fost un tanar care a iubit o fata, acest tanar trebuia sa mearga la razboi.Cate orori a vazut pe campu de lupta numai el stie la tinut in viata doar dorinta ca se intoarce la iubirea sufletului lui, viata lui, inima lui. Ia scris zilnic fetei dar nu stia nimik de el pentru ca nu primea nici o scrisoare de la ea. Razboi s-a terminat intr-un final tanarul nostru se intoarce acasa, fata pe care o iubea nu mai statea la adresa care stia el, s-a intristat, a intrat intr-o melancolie lunga din cauza ca credea ca iubirea lui la parasit. Au trecut ani, tanaru nostru nu si-a mai gasit alta iubire, dar cum au trecut ani el a ajuns un om bland care sta pe verenda casei batraneste asteptand iubirea vieti lui. Intr-o zi apare o femeie necunoscuta dupa mers in fata casei lui, el a zarito si a vazut ceva cunosc la ea, erau ochii care in tinerete lau fermecat si acuma il fermecau. Femeia ia spus: "eu sunt aceea fata pe care tu o iubeai si inca o iubesti si iarta-ma ca  nu am spus nimik ca m-am mutat a fost din cauza slujbei tatalui meu". El ea spus: " te iert pentru ca te iubesc si te-am asteptat sa te intorci la mine si tu te-ai intors, nu am mai iubit pe altcineva doar pe tine te-am iubit si o sa te iubesc pana cand moartea ma va lua din fata ta." Speranta moare ultima, dar daca speranta este inrudita cu iubirea pentru persoana iubita atunci este ceva etern si nu moare niciodata.