Menirea omului

In ultimu timp imi pun intrebarea oare cum este lumea fara mine? Ce face iubita mea, sau prieteni mei dargi sau familia fara mine? Ca vad ca cu mine este un dezastru, este vulcan care este gata sa erupa, numai am aceea tarie care ama vut-o o data numai am ce imi trebuie, parca ma simt parasit, nimeni nu ma mai intelege, nmeni nu vrea sa ma ajute, nu mai rezist, nu mai pot, sunt la pragul dispareri si poate intr-o buna zi imi bubuie o vena si scapati de mine. Am facut si fac eforturi sa ma schimb, dar cica sunt in zadar, nimeni nu ma mai crede, nimeni nu ma mai sustina cum ma sustina, sunt o umbra sunt invizibil, toata lumea ma ignora, nu mai sunt eu cel cu speranta in suflet si dragoste de viata, acel om a plecat dintre noi s-a ridicat la cer, si a rama carapacea, a ramas o umbra, si cine este devina eu care vreau sa fie totul bine si sa fie intelegere si iubire, sau ei care parca au disparut din viata mea si nu ma mai cauta, nu ma mai intreaba ce faci, cum o duci, nu mai sunt, s-au plictisit de mine si de tot ce sunt eu.
Degeaba mai sunt pe lumea asta daca nu mai simt pe nimeni aproape de mine, degeaba mai traiesc cand ziceam ca o sa fie bine si acuma uite cum este, degeaba incerc sa ma schimb cand oameni nu au incredere in mine si ma alunga d elanga ei, degeaba sunt eu cel cu speranta cand nu este nimik in zare. Eu sunt singur pe acesta lumea, o sa traiesc singur, o sa mor singur, asta este menirea mea. M-ai bine dispar si nu ma mai intorc niciodata, nu mai sunt iubit, nu mai sunt adorat, nu mai mis e acord atentia pe care o merit, pentru ca m-au abandonat toti si asa o sa fie de acuma incolo.