Sa mai scriu ceva sau nu am inspiratie? Asta ma intreb in momentul acesta. Dar inspiratia vine de la sine, vine chiar cand nu iti dai seama, inspiratia de a scrie ceva frumos este un lucru frumos. Am inspiratie in fiecare zi, am acel atu care multi imi spun sa trec tot ce gandesc negru pe alb cu cerneala sufletului, si in loc de pix sau tastatura sa folosesc pana din aripa unu inger. Ingerul care ma vecheaza pe mine zilnic este unu cu mine , niciodata nu ma lasat sa cad in pacat si porma sa cad in prapastia intunericului. Ingerul este eu, esti tu, suntemi toti , fiecare suflet unit fac un inger pazitor care ne vechea zi si noapte, luna de luna, an de an, chiar si cand nu mai suntemi pe acest pamant. Sunt multe lucruri pe care nu le stiu si eu, sunt multe lucruri pe care vreau sa la aflu, sunt multe lucruri care au trecut si care vor veni, cu bune si rele si stiu ca putem trece peste daca stam uniti. Stii cum se spune " unde este unu nu-i putere, unde sunt doi puterea creste" si asa este pentru ca puterea este aceea energie care o trimite-mi unu de la altu, este o energie care nu stie de legile fizici, este ceva invizibil, este ceva spatial, ceva vidat, ceva nevazut. Aceasta energie o avem in noi si in fiecare zi ne ajuta sa trecem pete greutati si sa mai traim o zi in plus, o luna, un an si o viata in plus. Sunt aceste lucruri mici pe care nu ne dam seama ca le facem dar cand le facem bune sau rele suntemi complesiti de emoti si de agonie. Acesta lucruri il ajuta pe inger sa se ridice din ce in ce mai sus, fiecare pana a lui are cate o poveste de spus, de scris, de tastat. Chiar si ingeri plang pentru pacatele care le facem, daca nu era ispita ingerul nostru este unu curat, dar cu fiecare bucurie vine si tristete, asta este legea fiecare actiunie vine cu reactiuni, nu ne putem desparti ce acste fenomene pentru ca porma nu este ceva complet. Si ingerul insangereaza cand vede ca unu dintre noi este trist si deprimat, dar cu fiecare picatura de sange vine cu o noua speranta, cu o viata care este alaturi de noi. Noi suntemi aceste inger, noi suntemi acest lucrur complet, fara noi era doar intuneric in aceasta lume.

Cate ganduri te patrund ca niste sageti insangerate,
Cate vise crapate ca niste geamuri inghetate,
Cate dorinte distruse ca niste plante muribunde,
Este acesta viata pe care o ducem?
Este acesta moartea pe care o vrem?
Raspunsul este nu.
Viata este ca ceru.
Suntemi ca niste ingeri goi,
Pe acest pamant neinviat,
Suntemi niste oameni simpli,
Intr-un cer deplasat.
Hoinarii care merg pe drumuri vechi si uitate,
Copii care se nasc intr-o lume neagra si tulbure.
Oare nu mai au nici o sansa?
Au o sansa, aceea mica farama.
Acel bob ca o speranta,
Iesit din negura pamantului,
Si inflorand sub vazut omului.
Acesti copii sunt eu, tu si ei,
Acesti copii suntemi totii.
Suntemi si vom ramane niste invingatori.

Suflet ratacit, pamantul imi inghite corpul fara suflet, viata pe care o a aveam nu mai exista, sunt doar un om ingropat in paman propriu, un suflet care nu mai are aura lui , un suflet fara corp, un corp fara suflet. Sunt doar paman si apa. Sunt o fantoma care marsaluieste pe pamant in cautare de libertate, dar aceea libertate nu mai exista, nu mai exista acel cel in viata mea care sa ma indrume, sunt ratacit si mahmur de sangele baut cu atata ura si dispert. Nu mai sunt eu cel din intai , am ramas el cel din urma, cel care o sa fie doar o umbra pe acesta pamant, care nu mai poate vechea pe nimeni si nu mai poate face nimic pentru cei dragi lui. Pamantul la mancat de viu, acolo in sicriul inchis isi odihneste oasele acel corp fara suflet, caci sufletul umbla ratacitor pe pamant, vroid sa dea viata la ce a fost, dar nu reuseste, pentru ca este doar o umbra la ce a fost acel om odata, un om care vroia sa faca bine dar a gresit si acuma zace 2 metri sub pamant, gandandu-se o eternitate la ce a fost, nimeni nu la ajutat, nimeni nu il poate ajuta, umbla hoinar pe acest paman un suflet fara viata.

A trecut si o zi importanta din viata mea, cei dragi mi-au fost alaturi, numai ei stiu ce este cumine, numai ei stiu ce pot simti, numai ei stiu cum gandesc. Gandesc ca un om implinit, care a trait destul pe acest pamant si inca mai traieste, sa-si indeplineaca dorintele si visele, ca sa-si faca o viata a lui, plin de placeri si fericire, dar o data cu aceste lucruri vin si neplacerile si negajurile, dar am puterea sa trec peste, am puterea sa urc in fiecare cat o treapta si cand o sa ajung la varf o sa fiu unu cu energia, unu cu fenomele ce ne inconjoara. Da asa-i os a fiu unu cu cerul, unu cu pamantul, unu cu ziua unu cu noaptea, o sa calatoresc printre stele, si o sa-i vechez pe cei care m-au vecheat si pe mine in tot acest timp. Sunt doar un om, care are potential si ambitie ca intr-o zi o sa-mi creasca aripii, aripiile care mi-au fost retezate cand am ajuns pe acest pamant, n-o sa mai fiu cum am fost, sunt un alt om, o alta entitate, sunt trecutut, prezentu si viitorul, sunt o persoana care priveste clepsidra timpului care s-a scurs si clepsidra timpul care o sa fie. Timpul este relativ, dar sentimentele sunt irelative, nu sunt logice din cauza asta fiecare om este unic in felul lui. Eu sunt deosebit, tu crezi ca esti deosebit/a?

Stau si ma intreb daca fac bine ce fac, stau si ma intreb daa am o idee pentru viata, stau si ma intreb daca actionez bine cu cei din jurul meu, si stau si ma gandesc daca o sa fiue vreodata fericit. Aceste ideei mi vine in acest minut in cap, pentru ca au trecut 5 zile de cand snt singur si cate o data imi vine sa plang, dar cred ca nu am lacrimi sa mai plang, arat eu dur dar inauntru sunt distrus, sunt sfaramitat, sunt injunchit, dar rezist, si ma intreb sper patul meu in care o sa dorm o vesnicie, pentru ca numai sunt iubit de nimeni, numai ma iubita, aceea persoana care ma iubea, poate mai tine la mine nu zic ca nu, dar inca nu si-a deschis ochii sa vada ce sa intampla cu lumea cu cei din jurul ei, sic a i-a indepartat pe toti. Uitate in jur si ai sa vezi pe cine mai ai aproape si pe cine nu, pentru ca eu stiu pe cine mai ai aproape, dar te las sa-ti dai seama pentru ca daca iti spun n-o sa remarci sau sa vezi e prieteni ai. Eu am vazut ce prieteni am unu si unu dar cel mai importat am vazut cine imi este alaturi, tu poate nu mai esti alaturi de mine fizic, dar poate esti sufleteste, ca azi mi-ai demonstrat ceva ce eu ziceam ca n-o sa mai fie dar te las pe tine, inger decazut sa-ti dai seama pentru ca asa o sa-ti deschizi ochiisori si ai sa observi ce este in jururl tau. Ti-am spus multe dar nu mai ascultat, mai asculta-ma si pe mine din cand in cand ca stiu ce spun, si ai grija ce faci pentru ca pe mine ma durut si inca ma mai doare pentru ca sunt o nu sunt masina, dar nu arat ca ma doare din cauza ca vreua sa-ti arat tie ceva, dar daca iti dai seama este bine. Atat am vrut sa-ti spun sper ca cat de curand sa-ti dai seama ca eu unu am incercat si sincer deja sunt la 2 metrii sub pamant si sunt deja la EL, pentru ca menirea mea s-a terminat pe acest pamant si ma las dus de nemuriri, dar nu uita tot timpu am sa te veghez.

Zilele trec, noptile vin, lunile trec. Si ia-ta a mai trecut un an din viata mea, a fost un an plin, un an in care s-au intamplat multe, un an in care clepsidra timpului a fost blanda cu mine si cu cei din jurul meu. Ia-ta ca imediat implinesc 23 de ani, ce ani am avut in trecut atatea s-au intamplat, cu bune cu rele, dar totul sper bine, sunt bucuros ca sunt sanatos, si asta conteaza cel mai mult. Nu conteaza ce spun alti despre mine, conteaza doar persoanele care imi sunt alaturi la bine si la rau. Conteaza ca inca am capul sus si stau dreptate in fata nedreptati si al intunericului ce cuprind sufletele oamenilor. O sa am venerabila varsta de 23 de ani cum suna douazecisitrei de ani, suna melodic, suna empiric, suna metaforic. Am crescut intr-o persoana mandra si observatoare, o persoaa ambitioasa si care nu mai lasa de la el, care nu mai o sa fie tratat cuma  fost tratat, o persoana care o sa actioneze nu sa gandeasca, dar totusi filozofia este domeniul unei persoane ca mine si asta nu am scot niciodata din caracter. Da recunosc am facut greseli poate unele mici alte mari dar totusi sunt om nu sunt masina. I-am cerut iertare cate o data am fost iertata alta data nu dar asta etse viata nu ai ce sa-i faci. Prieteni mai am putin dar mai am, uni mau tradat, alti imi spun alaturi, asta este. Dar deja astept sa vad cum o sa fie la 23 de ani, cred ca o sa fie la fel cum a fost pana acuma.

Mergem cu capul in sus si speranta in suflet. Dar intrebarea este care suflet? Mai exista sufletele pe lumea asta? Parerea mea ca numai exista asa ceva, ca daca existau stiu sa ierte si sa treaca peste, dar pe lumea asta rece si rea, numai exista nimica bun nimic de presos. Cu toti gresim, dar ne este greau sa recunoasteam asta ne face niste lasi si fricosi, dar se afla cu timpu toate gresile si ne este greu sa recunoastem sau sa iertam. Daca iertam suntemi mai, daca nu iertam aproape si persoanele le care tinam le pierdim si timp si spaciu. Le pierdam pentru totdeauna si porma ne amintim cu nostalgie de timpurile trecute. Sunt lucruri pe care le putem ierta altele nu dar cu timpu le iertam pentru ca stim ca acele persoana ne sunt in inima noastra. Indiferena si ignoranta sunt niste lucruri pe care trebuie sa le inlaturama. Nu sunt un om perfect am multe defecte si cine ma iubeste asa cum sunt atunci acela este prietenul meu, dar cu timpu ma schimb las deoparte certurile si neintelegere coliparoase pentru ca sunt doar niste semne pe care trebuie sa invatam de la ele sa sa fim mai buni cu ceilalti dar mai ales cu noi insusi. Nu lasa intunericul sa te cuprinda, nu lasa lucrurile pe care dor si te ranesc sa te afecteze si intoarecele la cei care te iubesc si pe care ii iubesc nu pentru fizic sau pentru aspect, ci pentru ce au suflet. Trebuie sa treci peste greutati si necajuri pentru ca daca ramai asa , asa o sa o mori plin de ura si de dispret. Lasa-te dus de gandurile bune si de gandurile persoanelor care te iubesc si porma o sa devi o persoana mai buna. Acestea sunt cuvintele unei persoane care a gresit, a fost judecat si a fost gasit vinovat si nimeni nu poate sa-l trezeasca la realitate. Am iubit si am gresit platesc si merg mai departe.

In ultimu timp imi pun intrebarea oare cum este lumea fara mine? Ce face iubita mea, sau prieteni mei dargi sau familia fara mine? Ca vad ca cu mine este un dezastru, este vulcan care este gata sa erupa, numai am aceea tarie care ama vut-o o data numai am ce imi trebuie, parca ma simt parasit, nimeni nu ma mai intelege, nmeni nu vrea sa ma ajute, nu mai rezist, nu mai pot, sunt la pragul dispareri si poate intr-o buna zi imi bubuie o vena si scapati de mine. Am facut si fac eforturi sa ma schimb, dar cica sunt in zadar, nimeni nu ma mai crede, nimeni nu ma mai sustina cum ma sustina, sunt o umbra sunt invizibil, toata lumea ma ignora, nu mai sunt eu cel cu speranta in suflet si dragoste de viata, acel om a plecat dintre noi s-a ridicat la cer, si a rama carapacea, a ramas o umbra, si cine este devina eu care vreau sa fie totul bine si sa fie intelegere si iubire, sau ei care parca au disparut din viata mea si nu ma mai cauta, nu ma mai intreaba ce faci, cum o duci, nu mai sunt, s-au plictisit de mine si de tot ce sunt eu.
Degeaba mai sunt pe lumea asta daca nu mai simt pe nimeni aproape de mine, degeaba mai traiesc cand ziceam ca o sa fie bine si acuma uite cum este, degeaba incerc sa ma schimb cand oameni nu au incredere in mine si ma alunga d elanga ei, degeaba sunt eu cel cu speranta cand nu este nimik in zare. Eu sunt singur pe acesta lumea, o sa traiesc singur, o sa mor singur, asta este menirea mea. M-ai bine dispar si nu ma mai intorc niciodata, nu mai sunt iubit, nu mai sunt adorat, nu mai mis e acord atentia pe care o merit, pentru ca m-au abandonat toti si asa o sa fie de acuma incolo.

Nu am mai scris de mult, dar despre ce sa scriu, nu prea mai am despre ce anume, cam toate sunt la fel cum au fost inaite, si tot ma simt singur in suflet nu stiu am o senzatie care nu am avut-o de mult si m-am saturat de aproape toate lucrurile posibile si imposibile. Ce as vrea sa fie tot altfel, parca ma simt pusnic, parca sunt singur pe lumea asta, si daca este asta mai bine dispar si eu ca totusi ma simt singur. Nu mai stiu ce sa fac, nu mai rezist mult simt ca viata mea de destrama putinu cu putinu, nu mai am puterea necesara, care am avut-o odata, nu mai am persoane dragi langa mine tot timpu cum a fost o data, acuma s-au cam indepartat de mine, toti au treaba lor si eu raman singur. Asa o sa fie in viitor, o sa traiesc pusnic fara nimeni langa mine, fara nimeni cu care sa vad iubirea cam am avut-o vreodata, ma simt singur, unde esti dragul meu inger ca nu te ma vad, am orbit. Nu iti mai simt prezenta spunemi de ce? Nu rezist fara tine. Gata viata mea se duce in ceruri nu ma mai aflu printe muritori, vrea sa fac bine, dar tot timpu imi iese invers, neintelegeri, certuri, despartiri si pentru ce? pentru niste chestii copilaroase. Gata s-a terminat pentru mine nu mai am puterea necesara, ma innec in propriu sange...