Mi-a spus cineva ca nimeni nu mă poate ajuta, ca trebuie să mă ajut singur, dar atunci îmi pun întrebarea de ce mai îmi da sfaturi când nu mă poate ajuta? Pentru ca nimeni nu a trăit viață mea, nimeni nu a suferit cum am suferit eu , nimeni nu a trecut prin ce am trecut eu. Am ținu în mine toată răutatea , egoismul și indiferență oamenilor din jurul meu, lor le este bine ca spun" e nu îmi pasă îmi trece" și trec peste, dar asta înseamnă să fi egoist cu cei din jur dar mai ales cu ține însuți. Eu nu mai am putererea , curajul, optimistul și visele pe care le-am avut o dată de mult uitate în timp și în trecut, dar eu mi le amintesc și acuma cum ar fi ieri. Niciodată nu am fost fericit ca de câte ori am fost bucuros și vesel s-a întors roată și totul s-a dus de râpă. Atunci îmi pun întrebarea de ce să mai lupt dacă totul este în zadar, de ce să trezesc din visul din care sunt să fiu rănit din nou, de ce să fiu cu picioarele pe pământ când oameni te folosesc de ține și porma pleacă? Cel mai bine este să fi singur le lume să nu ai nici o grijă și nici o suferință să nu te gândești la nimic altceva decât la tine, să fi egoist și indiferent cu cei din jurul, pentru ca ei se folosesc de ține de fiecare dată când pot. Nu mai accept nimic de la nimeni, nu mă mai încred în nimeni fiecare cu viață lui, cand eu n-o să mai fiu nimeni n-o sa-i fie dor de mine, nimeni n-o să spună ce viață am avut sau să vină la mormântul meu să-mi pună o floare un simbol al prietenei. Pentru ca lumea te uita de pe zi ce trece, ce fapte ai făcut tu pentru ei i ce sacrifici o să fie în zadar. Așa ca o să disparbo vremevdin peisajul pitoresc al acestei lumii, o să trăiesc în lumea mea autista și visătoare, bolnavă de ideei și gânduri filozofice, mediitand cum o să-mi fie mie mai bine nu la restu care vin zi pleacă ca gândul și ca vântul din viața mea reală, o să trăiesc în viață mea imaginară cum am trăit si până acuma. O să mă căutați sunt șigur dar n-o să dati de mine deloc. Așa ca va spun adio dragi mei muritori, fie ca visele să va ducă dintr-o lume mai bună.

Buna draga, vechie prietena, am venit din nou sa vorbesc cu tine, ca vreau libertatea linistii, si numai tu poti sa mi-o dai , dar cu un pret, in linistea de dupa viata, buna seara draga prietena ma astepti cu bratele deschise sa te imbratisez pentru ultima data, ultima atingere pe buzele tale reci ca gheata, ultima bataie de inima calda care va fi inghetata pentru totdeauna. Buna seara draga iubita te vad zilnic in visurile mele si ma chemi la tine pe zi ce trece, din cauza dorului care ne desparte. Buna draga moarte , te astept astazi seara sa cinam ultima tina romantica de pe aceasta lume, cu lumanarei negre care ard vesnic, cu trandafiri negri combinati cu rosii, vinul curge pe ganturile noastre, si ne sarutam pentru ultima data si voi fi al tau mereu.

Prietenii? ce inseamna prietenie? pentru mine inseamna totul in trecut acuma  se pare ca nu inseamna nimica , mai bine singur decat cu prietenii care nu ma sculta si nu ma ia in serios. Singur ca este cel mai bine plec mai bine din orasul asta , tara asta, in loc sas tau aici sa-si bate joc toti de mine, toti ma ia de prost, cum spune proverbul cel bun este luat de prost si asa o sa fie tot timpu. Plec si cu asta bafta ca vad ca nimeni nu ma crede, nimeni, mai bine pelc de pe acesta lume si gata , ma izolez , ma duc in padure sa traiesc singur printe fiare ca ele ma inteleg mai bine decat oameni, sunt bun doar cand omul are nevoie de mine , doar din nevoie de cauta , nici ce faci, cum te mai simt, nimica , doar hai ca am nevoie de tine, traim intr-o lume de interese, chiar si prietenia este un interes, nu mai este ce a fost, sunt singur si asa o sa raman. Un pusnic prin lume, un luceafar care inca arde dar se stinge incetu cu incetu, intr-o buna zi o sa fiu doar umbra omului care am fost o data. Nu mai cer nimica de nimeni, si daca cineva imi cere ceva nu ii mai dau ca nu se merita sa mai fi bun pe lumea asta. Sunt singur si asa o sa raman de acuma incolo nu mai cer nimica de la nimeni si nici nu mai dau nimica de la mine.

Sunt momente in viata cand nu mai rezist sa stau cu nimeni, zilele acestea pentru mine au fost un calvar , un infern din care nu mai pot iesi, ma simt ca in cartea lu Dante, parca trec cele 7 cercuri ale Iadului singur si constient ca poate sa-mi fie pierirea. Simt numai tristeste pe langa mine, ura si indiferenta si manie. Ingerul din mine nu mai are aripi , i-au fost rupte si acuma este aici cu mine in Iadul meu, in Infernul care imi distrege sufletul dar si fizicul, nu ma simte bine, nu ma simt in stare sa ridic o mana de ajutor, eu care nu ma interesa de mine , ma interesa de altii , acuma eu ma cazut in groapa si sunt singur, nu mai vad lumina cerului, este intuneric , sumbru si misterios. Ma simt ca intr-o puscarie care nu mai pot iesi. Sunt izolat si asa voi fi de acum incolo, cenusa phonixului s-a stins. Speranta a murit si eu impreuna cu ea, sunt un ecou in vant, sunt un nimeni, un nimic in acesta lume, nu pot realiza nimica fara sa-i ranesc pe restu. Plec si o sa fie mai bine, plec sper ca intr-o lume mai buna, fara ganduri rafasite pe malul mari, fara regrete si fara dureri. Am un plan dar n-o reuseasca pentru ca o sa ranesc multii oameni si o parasesc pe cei dragi mie, nu , nu mai vreau nimic , si nu mai vreau pe nimeni, vreau sa dorm etern......In somnul care ma va duce la linistea eterna, unde nimeni nu ma poate deranja, unde toti merg pe ultimul drum.

Viață mea s-a dus , am ajuns un astru printre stele singur și solitar, toată lume se uite pe cer și nu vede, dar eu sunt acolo și încă lucesc, dar mă sting pe zi ce trece. Lumină mea strălucitoare nu mai este cum a fost pentru ca cineva acolo jos nu a avut curajul să lupte pentru ceva frumos, nu a avut ambiția să vadă frumos din viața ei mâhnita si plină  de ură, nu a vrut să continui în luptă ceea mai de preț pentru o speranță cât de mică poate să fie ea. A dat uitări acestui capitol din viața ei, a dat uitări unei file de viață care putea să o duc departe din această lume rea și nepăsătoare. Nu-i nimica tot rău spre bine pentru ca ceea ce nu omoară ne face mai puternici, dar cel ce face rău și este egoist o să sufere în continuare și prea târziu o sa-si dea seamă ce a pierdut. Eu mă duc acuma pe ultimul meu drum, ultimul drum al lupui bătrân ultima iarna dusă cu greu și chin pe acest pământ, o să țărână din care m-am născut, o să unu cu natura, unul cu cerul și apa , o să contopesc cu spiritele străbunilor mei și o să unul singur care o să veche peste cei nevinovați și cei dragi tot timpul, chiar și peste ține spirit rătăcitor o să veche și poți conta pe noi când ai nevoie, nu ești singur și nici o dată nu ai fost.

Sunt derutat și nu știu ce vreau. Mi s-a smuls inimă din piept, aripile mi s-au ars am ajuns pe pământ un muritor. Așa de rău mai rănit încât nu mă pot ridica? Așa de jos am ajuns încât mâinile care se înting să mă ajute nu le vad.? Mai am putere să respir aerul curat al pădurilor , să aud glasul crabilor primăvara, vuietul vântului toamns? Oare sunt așa de singur încât trebuie să mă închid în mine? Oare ce vreau să fac cu viață mea? Sunt întrebări care mi le de o perioadă în coace. Sunt poate pentru unii întrebări simple cu răspuns simplu dar pentru mine sunt niște întrebări care nu le găsesc raspunsul. Dar ceea mai grea întrebare este aceea ca dacă rezist să fiu lângă ceea care o iubesc și prețuiesc? Vreau să am puterea să o fac să înțeleagă ca nu este ea devină pentru cele întâmplate. Pentru ca nu este ea devină ca mă rănește. Eu sunt cel vinovat pentru ca n-o inteleg și nu pot să o intelg, dar o iubesc chit ca inimă mea este ruptă în bucățele de mult timp nu ma interesează asta. Vreau să o fac să inteleaga ca încă mai este speranță și ca poate să lupte pentru ceea ce vrea, chitca eu poate no să mai fiu în viitorul ei apropiat, chit ca o să mă ignore pentru o perioadă si nu vrea să audă de mine. Dacă îmi zice ca nu mai vrea să audă de mine eu îi accept rugămintea și no mai caur. Scriu aceste rânduri cu lacrimi in ochii și în suflet din cauza ca iubesc le cineva drag mie și să mă ierte dacă dintr-o bună zi o să renunț la tot ce am mai drag pe lume asta fiind viață mea. Pentru ca moartea este un nou început care nu me tem sa-l incep. Te iubesc vulpiță mea și sper sa-ti fie bine orice alegere ai face-o.

Peste doua zile se implinesc 6 lunii, 6 lunii din viata noastra au trecut asa de usor si asa de repede incat in piept am tras doar o suflare de aer cristalin si cand l-am expirat deja au trecut 6 lunii. Iti vine sa crezi ca a trecut asa de repede aceste 6 lunii? Mie unu nu. Am avut momente frumoase, fericite si emotionale, dar am avut si momente de cearta , controverse si enervante, dar am trecut peste, pentru ca o relatie puterica are de toate in ea , unde este si bine este si rau. Noi suntemi nesimnificativ in acest mare univers, dar avem si noi povestea noastra care poate are un sfarsit fericit sau un sfarsit nu tocmai fericit. Suntemi doua sufletele care s-au unit, doua inimi care bat in una. Acesta flacara care am aprins-o amandoi arde neconditionat si etern, dragostea care o purtam reciproc nu are un sfarsit...
Te iubesc micuta mea Monica, si orice s-ar fi intampla nu incetez sa te port in gand, inima si suflet, tu esti aleasa mea. Te iubesc si as vrea sa-mi petrec eternitatea cu tine.

Doua lunii au trecut in care ne-am apropiat , inimele noastre bat cat una singura, suntemi niste oameni simpli care vrem sa schimbam lumea, suntemi acele suflete ratacite care s-au regasit. Strainii eram si cans ne vedeam ne uitam reciproc in ochii acuma ne oglindam privirile prin oglinda sufletului ,ne-am unit la bibe si la rau. Iti sunt alaturi tot timpu cu bune cu rele si vreau sa te am pentru o eternitate, pentru ca eu ma dedic tie dulce luceafar si sunt al tau pe veci marurator de vise si de dorinte , dar ceea mai simpla dorinta mi s-a indeplinit aceea sa te iubesc de acum in etern.
Penteu Monica un simplu te iubesc de la al tau Dragos

Visam pentru ca avem o realitate in subconstient. Oare va-ti gandit vrei data ca visele pot sa devina realitate? Eu unu da si inca ma gandesc, si chiar au devenit si o sa mai devina .
Acum de curand intr-un trecut apropiat,
Un vis sa transformat
Intr-o realitate umana, sentimentala,
Ceea ce eu credem ca s-a dus cu vantul,
A venit cu transul,
Mi-a baut la ura zidului gros
Ceea mic si frumos
Una mica inima firava
Una mica gandire melancolica
Am poftit-o in casa
Langa a mea inima pierduta
Care mi-a facut sa ma gandesc
Ca pe lume mai sunt oamenii ce reusesc
Sa iubesc si sa fi iubit este un miracol
Dar sa iubesti in continuare este o relaxare
Este o relaxare a minti undeva pe acolo
Pe unde nu se stie?
Dar pe unde se simte.
Eu unu simt cu varf si indesat
In balanta pun tot
Cu mintea gandurile
Cu inima iubirile
Dar eu doar pe tine te iubesc
De acum incolo pana cand ma trezesc
Si dorm la loc, dar si dupa...
Te iubesc iubito
Al tau nebun de alb.

Niste versuri scrie usor negru pe alb de o minte a unui om simplu pentru o persoana draga lui si care i-a intrat nu numai in viata dar si la inima, unde credea el ca n-o sa mai intre nimeni, dar se pare ca s-a inselat. Acesta lectie trebuie invata pentru ca in viata totul este imprevizibil si din cauza asta trebuie sa e asteptam de la orice.