Lumea.... s-a sfarsit pentru mine, nu mai pot trai cum am trait pana acuma, am sa traiesc inecat in amarul gust ai tristetei si indurarrarii, a agoniei si al depresiei, pentru ca ma parasit, ma lasat sa ma inec singur si uitat , mi-a rupt aripile si ma trimist in Iad, niste ochii caprui scumpi, dar plin de venini, m-au otravit, si pentru ce m-am lasat otravit? Pentru ca am iubit-o si ea nu ma iubit, spune ca a incercat dar lasat pagubase si pentru ce pentru ca nu a simtit ceea ce simteam eu, i-am spus cu timpu vine iubirea nu este o luna peste 2 peste 3 cu timpu vine si daca oferi putin aceea iubire infloreste dar ea a oflit-o pentru ca a spus ca nu poate, nu mai crede in cuvintele rostite chiar de ea " speranta moare multe" si se pare ca nu a avut aceea speranta, ma lasat sa cred si eu ca un prost am crezut-o si m-am sacrificat pentru ea, am luptat pentru ea, si cu am ramas cu nimica, cu un gol in inima si un suflet, cu aripile arse, cu sange pe maini, si in inima, nu stiu daca o sa ma caute, nu stiu ce gandeste, spune ca a analizat, dar ce sa analizeze ca nu simte nimica pentru mine, dupa cate am facut pentru ea. M-am innecat in sangele propriu, ma cuprins frigul si ma aflu intr-o camera goala si este intuneric si nimeni nu imi intinde o mana de ajutor, asa se intampla cand iubesti si porma simti ca nu ai nimik cum pocnesti din degete. Firul s-a rupt, flacara s-a stins, nimic nu mai este cum a fost, totul este negru in fata ochiilor si simt ca am murit, m-am dus am plecat dintre voi, adio iubire, adio dragoste, n-o sa ne mai vedem niciodata, am plecat departe...

Poti sa tot ce este material pe lumea asta, dar ceea ce vrei cu adevarat si simplu dar in acelasi timp complicat, cu greu se gaseste, ma refer la iubire. Iubirea poate fi de multe feluri, dar cel mai sfat este iubirea dintre 2 persoane, care cu adevarat sa iubesc, nu ca doar spun ca se iubesc, prin gesturile si faptele lor isi demonstreaza iubirea reciproc. Cazul acesta rar mai gasesti, dar daca iubesti faci tot posibilul ca si persoana pe care o iubesti sa te iubeasca, dar nu trebuie sa insisti, dragoste cu sila nu se poate, trebuie sa fi imprevizibil si plin de surprize. Suntemi intr-o lume in care totul este pe bani si dupa bani, mai sunt putine persoane care nu cauta bani, ci cauta iubirea eterna, aceea speranta mica cat este ea acolo in inima lor si sufletul lor, care nu poate fi facuta bucatele si rupta poate intr-o buna zi sa straluceasca si sa acapereze tot ce este in jurul ei. Aceasta este iubirea adevarata, nu vorbe ci faptele pe care le faci. Nu te lasa doborat la pamant lupta pana la ultima suflare, pana cand inima nu iti mai bate si pana cand sufletul tau merge in rai. Ca un canteret de pian care canta pentru iubirea de-a canta, ca un pictor care picteaza cu pensula lui veche tablouri care raman vesnic asa este iubirea ceva etern, ceva nemuritor, nu iubire materiala.

Aproape un an a trecut cu persoana iubita, cu bine si rele, cu neintzelegeri si incapatanari, dar ce este cel mai important este ca ne iubim, dar pana cand. Aceasta saptamana a fost o saptamana nebuna plina de bucuri si fericiri, dar sfarsitul saptamani a fost cu furtuni si tunete, din cauza mea ca nu am inteles-o, eu vroiam doar sa fiu langa ea, sa o ajut si sa-i fiu alaturi la greu, dar stiu ca am gresit ca nu am inteles, sunt un prost, imi vine sa ma dau cu capul de pereti, ii cer mii de scuze nu am vrut nimik altceva decat sa fiu langa ea, stiu ca sunt incapatant, dar incapatanarea asta nu duce nicaieri, trebuie sa fac intr-un fel sa o inteleg si sa fiu si alaturi de ea la greu. O sa-mi greu dar fac pentru ea, pentru ca o iubesc foarte mult, si fac orice pentru ea. II iubesc ochii acei caprui care mau vrajit din prima vedere, ii iubesc parul ei ca matasea, ii iubesc trupul care este ca un inger, dar cel mai important ii iubesc inima si sufletul care sunt cele mai pretioase pentru mine, inima ei pura si inocenta, sufletul ei de faptura gingasa si nevinovata. Acesta este o mica descriere pentru ca ceea ce simt eu pentru ea nu pot reda in cuvinte este ceva divin. Deci da am gresit,sunt om nu sunt perfect, gresesc si vreau sa invat din acelea greseli, nu le fac des, dar le fac si o ranesc si nu este ceva bun. Incerc, sper, cred, reusesc sa fiu o persoana mai buna si mai intelegatoare, vreau sa fiu pereche ei potrivita.

Vine toamna, vara a trecut cu fericirile si tristetzele ei, vine anotimpul in care am cunosc pe cineva anul trecut care ma schimbat, acuma anul acesta tot cu aceea persoana sunt cum am spus la bine si la rau, sunt momente in care nu stiu ce sa fac, nu stiu ce sa spun, dar sunt si momente de bucurie si de fericire, am avut multe momente impreuna si inca avem, inca nu ne-am pierdut in abis, legatura noastra a ramas si pana acuma si inca o sa ramana chiar si dupa moarte, moarte fizica, pentru ca moartea interioare este de fiecare cand ne suparam si ne intristam, cand suntemi neputincios in fata lumii, in fata necajurilor, dar daca stam uniti aceste lucruri nu se vor mai intampla, pentru ca de fiecare data cand ne vedem, vad o sclipire in ochii ei caprui, care pe mine mau fermecat si mauvrajit in trecut si care ma vrajesc chiar si acuma si o sa ma vrajeasca si in viitor, nu sunt niste ochii simpli, sunt ochii plin de tristete dar si bucuri, eu unu am sa lupt in continuare pentru ea, pentru ca ea este sufletul meu pereche, suntemi o inima in 2 corpuri, suntemi un suflet in 2 corpuri de ingeri/demoni. Viata merge mai departe cu bucuriile si tristetele ei, dar noi daca stam uniti o sa castigam toate bataiile cu viata si o sa reusim.

Mai ma tineti minte sunt eu povestitorul, mai stiti cand v-am povestit despre acel tanar si prietena lui, e hai sa continuam povestea ce spuneti?
Dupa un timp, dupa multe neintelegeri, tanarul a chemat-o pe fata cu el la tara sa se simta bine, sa se relaxeze, si sa se simta iubita. Ea la insotit in aceasta mica aventura, au avut clipe de iubire, de dragoste dar si clipe de necajire, dar tanarul ferm pe pozitie ia luat apararea si totul a decurs bine. Toti vroiau sa mai stea dar timpul este scrut si necrud cu cei 2 tineri, clipele sunt neuitate intre ei, sunt momente de neintelegere , dar porma vin momente de iertare si dragoste, ca la 2 copii mici. Indiferent ce a fost intre ei in trecut ei tot se intelege si se iubesc mult, si poate pana la urma lucrurile vor decurge cum vor ei. Sunt tineri au toata viata in fata, puteau sa mearga pe drumuri diferite, poate sa nu se mai vorbeasca sau sa se intalnesca dar ei au facut inversul pentru ca in inima lor inca simta aceea caldura divina si aceea flacara care nu a fost stinsa niciodata, aceea mica speranta, aceea mica incredere care o au unu pentru celalt, acel lucru este iubirea si asta ii face puternici sa treaca peste probleme si neintelegeri, si ii face si mai puternici sa fie impreuna in aceasta lume cruda si rea, sunt niste ingerii care vor sa faca bine in jurul lor, sunt 2 bucatele de inima care sau regasit, sunt 2 corpuri in care bate o inima si un suflet. Acesti tineri care se iubesc si care fac totul sa fie bine sunt cei care sunt 2 persoane diferite dar care se atrag. Unu dintre tineri este cel care poveste acuma, si celalat protagonist al povestei este persoana care va citit aceasta postare. TE IUBESC PUI

Vise revarsite, vise patate, vise de fericire dar si de tristete, viata este un vis, un vis pe care il traim cu bine si rele, cu fericire si tristete, cu necajuri dar si bucuri. Sunt vise pe care vrem sa le indeplin, dar cateodata poate sa fie greu sa reuseti si de dai batut. Pentru ce te dai batut ca esti slab si neputincios? Nu trebuie sa te dai batut pentru ca nu te lasa acel vis sa te lasi batut trebuie sa fi puternic si ambitie si in fiecare zi sa spui ca poti, si vei reusi pentru ca acel vis ti-a intrat in cap si intr-o zi vrei reusi.A fost un vis frumos, dar viata este lunga de alte zeci de ani, tristeti si bucurii , tu vei intampina, dar ca ai fost copil, sigur nu vei uitat. Copilul din tine te face om, daca nu esti copil nu ai vise, nu ai dorinte , totul este prea monoton si pe interes, pentru ca copilul din tine te face sa ai sentimente, speranta si vise, daca nu esti copil esti un nimik. Fi tu insusti copilul din tine striga sa fie lasat liber sa simta ca traieste, lasa-l sa traiasca.

Zilele trec, noptile vin, lunile bantuie, anii imbatranesc, sunt putine fericiri in viata care ne bucuram de ele prea tarziu, vrem sa devenit ceva, ceva ce nu suntemi, vrem sa umblam cu mai multe persoande deodata ca sa uitam ce am patit in trecut, dar prin asta nu ranim alte persoane care ne sunt aproape si care vor sa aiba grije de noi?
Ma intreb oare daca eu n-o sa mai fiu cum o sa fie viata, cum o sa traiasca persoana care o dragesc, o sa se intristeze sau sa fie bucuroasa ca in sfarsit este libera si sa faca ceea ce vrea ea? Eu unu nu stiu raspunsul dar stiu numai atat , ca ma otravit cu veninul ei de vipera si nu pot sa-l scot din mine, ma otravit cu ochii aceei caprui si plin de speranta cum erau o data, acuma sau ofilit in negura timpurilor si au devenit de nerecunoscut, Unde este persoana aceea vesela si luptoare pe care o cunosc, unde sunt ochii aceea caprui pe care ii priveam vesnic in adancurile inimi mele, unde este acel inger care nu ii era frica de nimeni si de nimik, unde este fata care spunea "te iubesc". Eu unu nu cred ca mai exista aceea persoana s-a dus a pleacat de langa mine, ma simt singur si tradat. Nu mai sunt acel om optimist si rabdator care am fost o data, sunt batran cu parul alb cu ochii albastri, sunt un om care a vazut multe si a facut multe dar mai vrea sa faca, sa-i deschica ochii acelei persoana care ii este asa da draga lui. Doua intrebari mai sunt de pus:
"Oare ea il lasa sa-i deschida calea la o lume mai buna?"
"Oare el o sa aiba rabdare necesara pentru aceasta lucroare monstroasa?"

Stau si scriu negru pe alb memorile pe un caiet vechi si cu hartia galbena. Mainile sangereaza de la atatea scris si imi amintesc la niste clipe pe care trebuie sa le uit si la care nu trebuie sa ma mai gandesc, sunt acele clipe prin care trece fiecare dintre noi, sunt clipe de tristete si suparare., sunt clipe scrie nu cu cerneala, sau carbunele creionului, ci cu sangele propriu, sangele pe care il vars in fiecare zi , sangele rosu ca focu, care are in inima si sufletul meu, focul pe care nu-l poate sa-l stinga nimeni, aceste foc este etern. O data a fost inghetat, dar cu timpul flacarea a devenit din ce in ce mai mare si mai puternica, puternica pentru clipele pe cae urmeaza sa fie, clipele pe care trebuie sa le trec, cu varsare de lacrimi si sange, acuma ma intreb cine este alaturi de mine in aceste clipe, cine imi este drag mie in aceste clipe, cine vrea sa stea langa un visator si un filozof care nu face nimic altceva decat se gandeste la persoanele de langa el si nu sine. Care prin saracia lui sufleteasca mai aprinde o flacare mica de speranta si curaj in restu inimilor care le are langa, dar langa el cine este?
Oare o fi o doamna imbracata in negru care il cheama la el si ii spune: "vino cu mine". Aceea femeie este moarte. Acolo sub doi metri sub pamant o sa-mi gasesc pace eternena in singurate si dispret. Acolo mergem toti dar in viata suntemi singur?
Oare mie tine imi este aproape la bine si la rau, oare de mine cine are grija, cine este aceea persoana?
Sunt atatea intrebari dar singurarate este un lucru rau, trebuie sa ne gandim bine cine ne este aproape si cine vrea sa profita de noi si noi cu cine vrem sa ramanem?

Timpul trece, noi imbatranim, si ne uitam in spate cum neam train viata fara folos, fara o bucurie in suflet, fara admiratie, ramane-mi singuri pe acest pamant parasit, singuri in suflet si in inima, nimeni pe langa noi , dar se resare o lumina , oare este lumina de la capatul tunelui, sau este lumina unei mici sperante pe care n-ea ramas in noi. Sunt multe lucruri cre se petrec pe acest pamant, dar noi nu le simt, sunt un mister, prieteni ne parasesc, oameni doar cu interese, este plin , este inchesuiala, trebuie sa facem ceva, trebuie sa ne trezim din acest vis pe care il traim, si sa miros mirosul trandafirilor si al copacilor infloriti. Asta este primavara, anotimpul iubiri si al dragostei, porma vine vara anotimpul pe care vrem sa-l petrecem cu drag dar nu prea se poate, si vine toamna unde tot moare, dar atunci sa trezit ceva, ceva care se simtea uitat de mult o iubire, care nu a durat mult, acuma este intuneric si negru, dar nu totul este pierdut eu imi traiesc viata mea acum rece si gheata, decat eram inaite, nu mai nici un mic strop de trandafir. Aici se inchie totul i-am scris un biletel in trecut care spunea ca o iubesc dar acuma nu mai este am plecat, si am lasat totul in spate.