Moartea din mine

Timpul trece, noi ramanem, ramanem pe acest pamant presarat de intuneric, si necajuri. Ieri am fost la o inmormantare a fost sumbru, intunecat. Ne-am parasit o persoana blanda, intelegatoare, draga, o persoana cu inima mare. Ieri cand gropare, astupau groapa ma simteam ca eu trebuia sa fiu in locul lui, vroiam sa-mi dau viata mea ca aceea persoana sa poate trai, cu cei dragi lui, ca eu nu mai am de ce sa traiesc, eu sunt cel care trebuia sa fie acolo nu el. Ieri pentru prima data la o inmormantare mi-a dat si lacrimile, nu stiu de ce dar ma afecatat pentru prima data ma afectat. Poate ma devenit moale, poate am devenit afectat pentru toate lucrurile din jurul meu. Stiu am facut multe porstii in decursul timpului si pentru asta imi asum consetintele, sunt un om care este confuz care nu mai poate sa defirentieze bine de rau, sunt un om inecat in neutru, un om gri. Merit o moarte de tradator, merit sa mor si la inmormantarea mea sa nu fie nimeni, nici macar preotul asta merit. Nu mai pot trai asta pentru ca am ranit prea multe persoane. Luati cutiul si sa mi-l infipti in inima, vreau sa mor. Nu tradator nu trebuie iertat, un tradator trebuie omorat, asta sunt eu un tradator, si nu trebuie sa ma pe nimeni langa mine, trebuie sa fiu izolat de toti asta mie soarta, asta imi este meirea, sa mor.