The lonely man

Timpul trece pe langa mine cum trec secundele, si tot eu sunt cel ce a fost , nici o schimbare nici un resimt. Un lup batran mergand prin ultima iarna sa-si caute haita uitata de mult. Vantul suiera pe langa urechi, ninsoarea imi incetineaza vederea, ma duc dupa instict, ma duc buna un miros familiar, mirosul sperantei care ma indruma tot timpul, chiar cand si eram ranit si cazut la pamant, sangerind tot sufletul pe zapada alba. dar am inceput sa ma ridic si sa merg cu pasi mici prin vreamea cea distrugatoare de corpuri fizice, totul este inghetat in jurl meu, dar eu lupt in continuare cu ea si asta ma face sa rezist si sa am incredere in puterile mele. viata merge mai departe cu bune cu rele, dar noi o facem in asa fel incat sa fim noi fericiti. Nu cred in destin si soarta acelea le fac cu mana mea, dar stiu sigur ca o sa las ceva in urma mea si acea este amintirele cu cei dragi, acestea no sa se uita niciodata. Inca sunt in aceea perioada care sunt la pamant dar incetu cu incetu ma ridic si o sa fiu bine, o sa fiu acel lup alb si singuratic care eram vreodata. Un stapan pe lucruriel si actiunile mele, un visator printre pamanteni, un optimist printe negativisti, un lup printe oameni, obsev analizez si vad cine imi este aproape si cine nu , vad care imi vrea binele si care este indiferent, vad cine imi duce dorul si cine nu imi duce dorul. Dar nu-i nimica ce nu ma omoara ma face mai puternic, nu ma supar pe nimeni daca nu ma vrea pe langa ei, eu o sa fiu aproape de totii, chit ca sunt indiferenti cu mine, asta sunt eu un luptator care nu moare niciodata chit ca a cazut de multe ori tot se ridica, si nu lupt doar pentru mine , lupt si alaturi de cei care vor si le sunt aproape, sunt un iner pazitor pentru cei care vad intuneric si ii indrum spre lumina, luptand cu tine insuti aceea este lupta finala.