N-am mai scris de mult, n-am avut inspiratie, n-am avut muza, dar inca nu stiu daca mai pot sa scriu dar incerc. Nu stiu ce am, nu stiu ce am patit, sunt total confuz, surprins si nedumerit. S-au intamplat multe in ultima perioada, poate sunt si putin gelos, sunt doar eu pe lumea asta, ma simt parasit, neiubit, nedorit. O prietena ma caut, ma surpins, m-am bucurat dar nu stiu cat va tine aceasta bucurie, ne-am vazut am vorbit, ne-am simtit bine, dar nu stiu ce sa fac, ce sa spun, ce va fi in viitor. Parca am inima de geata, parca nu mai simt nimica pentru nimeni, sunt o stanca care cat de curand se va darama, o sa fie doar pietrisi si din pietrisi se va face nisip. Dar nu stiu cum o sa fie in viitor, oare o sa fie ok, oare n-o sa fie. Trandafiri se ofilesc, soarele usuca tot, ploaia nu mai vine sa stearga tot ce este in jurul meu. Gelos poate sunt dar numai simtu asta il mai cred...
Pur si simplu m-am ratacit in intuneric, m-am inecat in apa tristeti dulci. Noaptea se apropie si eu am sa mor incetu cu incetu, am sa parasesc aceeasta lume intunecata si singur o sa fiu si atunci.

M-am nascut in ziua judecati,

Dar asta nu ma opreste sa cutremur

Sa trec oceanuri si munti,

Sa las in urma mea doar cutremur

Sunt un inger decazut

Cu aripile de plumb si de gheata

Care nu poate sa se ridice la ceea ce a cerut

De la viata si lumea asta.

Semeni ma cheama la ei,

Ma asteapta cu bratele deschise,

Sa ma duc la ei intr-o glorie

Victorie si fapte bune dar pentru ce preturi

Sa-mi indeplinesc  visul si sa mor.

In sicriu intr-o cripa intunecata,

Sau pe o barca plina de flacarea aprinsa de dor.

Sunt o entitate un om care nu este in viata.

Sunt eu cel care spune multe si face multe. Sunt cel care umbla intr-o lume intunecata si plaina de mister, cel care stie ce vrea, cel care are speranta. Cu inima inghetata si sufletul de foc, cel care vrea sa iasa la lumina, unu dintre putini muritori care vrea sa devina inger, cel care vrea sa aiba grija de tot cel inconjoara si sa nu-i pasa de el. Sunt eu lumina de la capatul tunelui, sunt un visator un om care renaste din propia cenuse tot timpu, indefernt de consecinte. Intr-o zi o sa mor dar moartea mea n-o sa fie in zadar pentru ca am trait, traiesc si o sa traiesc o viata plina de suspans, dragoste, iubire si compasiune. Dar ma intreb cand o sa mor oare cineva o sa-mi dorul, o sa regrete ca au pierdut pe cineva? Raspunsul la aceasta intrebare ramane un mister, pana la moartea mea dar am sa aflu atunci pentru ca o sa fiu sus si am sa am grija de cei dragi mie, am sai veghez vesnic.

Ingeri, pasarile cerului, oameni nevazuti,

Eu un muritor printer entitati

Oare sunt si eu la fel ca ei?

Un om cu un destin sau cu vise?

Un om cu sperante sau cu dorinte?

Sunt eu printre entitati, printre zei cerului.

Sunt eu care vrea si poate sa ajute si sa asculte

Sunt eu o entitate a pamantului,

Sunt eu calatorul, hoinarul care fuge….

Fug in vazduh, unde ma duce drumul,

Am revnit, am plecat sper cerul…

Cerul care ne cheama la el.

Am sa va spun o poveste dragi mei o poveste despre un tanar calaver, care a plecat in cruciade, timp de 4 ani a fost plecat , crezand cu drag si iubire, ca iubita lui il asteapta in fata case intr-o rochie alba de masate, ea avand pielea fina si catifelata, paraul brunet cu carbunele, si ochii caprui ca granaru, asteptandul in adiera vantului si cand il zareste il ia in brate. Dar nu a fost asa, tanarul nostru cavaler sa intros acasa, dupa ororile vazute in cruciade, dupa ce a omorat cu sange rece pe pagani si eretici si intors in sfarsit acasa, acasa la iubita lui. A vazut casa, dar nu a vazut-o pe ea, intra in casa, casa pustie, nici un bilet pe masa, nici un semn de viata, se gandeste la cei mai rau. Fuge repede in oras, numai fete noi vede, pana cand o zareste pe iubita lui dar a zarito cu altcineva, un alt barbat, a inceput furia sa-l cuprinda pe tanarul nostru cavaler, s-a dus la taverna orasului si s-a inecat in bautura, a baut cum nu a mai baut niciodata, a baut pana cand a cazut de la masa. Se trezeste de dimineatza in camera lui, si se mira cum a ajuns acasa. O vede acasa pe asa zisa iubita lui si ea a recunosc ca sa intalnit cu un alt barbat de inaite sa plece el in cruciade. El o intreaba de ce ai facut asta, ea ii raspunde cu lacrimi in ochii si cu o durere in suflet si in inima ca s-a purtat indiferent cu ea ca s-a gandit doar la cruciade si la prieteni lui si ea nu mai suporta. El nu mai putea de furie, suparare si tristete, si a spus ca s-a terminat totul intre ei si pleca, ea intre timp s-a refugiat in bratele celulait barbat. Tanarul nostru sta se gandeste ca a facut multe prostii ca s-a purtat ca un egoist ca un om indiferent si fara inima si si-a spus sa o caute sa vada ce face tanara fata. A cautat-o a gasit-o a vorbit cu ea si ea cu el, ea i-a spus ca a gresit enorm , si el ii raspunde am gresit amandoi, nu esti tu devina ci eu sunt devina, el sperand ca ea se va intoarce la el si o vor lua de la inceput, dar pentru moment nu este sa fie ceea ce isi doreste el si ceea ce spera el, dar el inca vorbeste cu tanara fata ca sa-i fie aproape cand ea are nevoie de siguranta, de un prieten, de un sprijin, de o parere, un sfat, de o persoana care o respecta si o iubeste. Tanarul nostru plecand cu capul in jos si ascult muzica pasarilor, si gandiduse numai la ea, sa-i fie bine, si sperand ca totul va fi bine in viitor, pentru ca el este un luptator si lupta pana la ultima picatura de sange, ultima lacrima varsta, ultimul strop de viata. Sper ca v-a placut poveste dragii mei ascultatori si poate o sa va mai spun una dar mai incolo.

Cum spune citatul: " Timpu se schimba si noi trebuie sa ne schimbam cu dansul." Acest citat parca ar fi o lege sacra pe care trebuie sa o urmam dar nu este asa timpul nu poate sa ne spuna ce putem face, timpul este o curba relativa care ne pune pe noi in miscare. Noi suntemi oameni unii buni, alti rai, sau indiferenti sau egoisti. Nu poti sa schimbi asta din nou chiar daca isi doresti foarte mult, numai daca aceea persoana vrea sa se schimbe atunci da poti sa-l schimbi, dar aceea persoana poate fi schimbata dar pentru putin timp. Dar mai sunt persoane foarte putine care pot fi schimbate si ei in sina lor fac eforturi mari ca acele schimbari sa fie in caracterul lor in sufletul lor, dar oare pentru cine fac oameni schimbari? Multi oameni fac schimbari pentru ca sunt materialisti, mai sunt putini oameni care fac schimbari pentru persoanele iubite, chiar daca stiind ca cu timpu ele vor ajunge sa fie la fel cum au fost la inceput, dar numai unu sau 2 persoane raman schimbate, pentru ca au descoperit ceva in sufletul lor acel lucru fiind inima si un suflet pe care nu il pot explica. De la o indiferenta, de la o inima de piatra si un suflet de geata sa ajungi la o inima pe care n-o crezi ceea mai frumoasa inima din lume pentru ca daruiesti in fiecare zi o bugatica din inima ta persoanei iubite chiar daca ea nu mai este, si asta nu poti schimba niciodata chit ca multi spun ca vei ajunge la fel cum ai fost dar nu este asa.

Sunt eu intr-o lume singura,
Sunt eu cu  inima de piatra,
Sunt eu cu sufletul de gheata,
Sunt eu prins intr-o stanga.

Aripi de plumb port cu mine,
Sunt un trandafir fara petale,
Sunt o umbra, o entitate,
Furat de visele mele.

Sunt ceea ce sunt,
Si asta ma face sa visez tot
Sunt un inger, sunt un demon sunt pentru ca pot
Sunt rau, sunt bun, sunt indiferent.

Lasand tot deoparte,
Sunt un om care are vise,
Sunt un om plin de multe dorinte,
Doar un lucru ma face sa merg acelea sunt sperantele mele.

Multa suferinta este pe lumea asta neagra plina de umbra, si de ceata, multi oameni necajiti trec pe langa mine, ma uit in ochiilor lor si vad tristetea si suferita care ii apasa. Ma uit in oglinda ma ma uit in ochii mei propri si vad o lume mai buna, o lume care oameni nu sunt necajiti, o lume plina de sperata, prieteni, fratie. Oare sunt eu acela care va schimba lumea, oare sunt eu acel visator care poate cladi ceva pentru omenire, pentru persoanele dragi mie, oare sunt eu cel care poate schimba ceva in viata lui? Numai timpul poate spune asta, numai timpul imi poate arata ce este la orizont si ce ma astepta, vad cum se destrama tot pe langa mine, toti cei dragi mie dispar putin cate putin, ma simt singur, parasit, ma simt un paria. Sunt un calator care cauta pentru cei dragi o lume mai buna, o sa reusesc eu cu varsare de sange si sudura, cu inima plina de foc si sufletul este furtuna. Sunt acel om care poate schimba ceva si am sa reusesc.

Legendele vin si pleaca, legendele sunt acele povesti in care oameni credeau o data si inca cred, legendele sunt plinde de suspans, drama, dragoste. Avem aici o legenda plina de drama, iubire, razboi:
"Peste doua zile vine razboiul la poarta tari, azi e o zi linista, o zi in care am sa-mi vad dragii mei prieteni, draga mea familie, draga mea iubire, poate pentru ultima ora, sunt un calator cu foc in inima si cu furtuna in suflet, sunt un razboinic care pune pe primu plac ceea ce iubeste si lupta pentru acel ceva, ziua trece noaptea vine si se unde un zgomot din departare, ma trezesc ma imbrac imi iau coiful si sabia si ma duc sa vad ce este. Am ajuns in locul cu pricina, cand vad este casa iubitei mele, usa e daraman, intru. Inautru nimeni, dar vad pete de sange pe podea, care duc la etaj ma duc la etaj, si ce imi vad ochii nu contest, nu imi vine sa cred, este iubita mea intr-o batla de sange suflat ultimele clipe din viata, arunc sabia si coiful si o iau in brate, ma uit in ochii ei plini de dragoste si de compasiun, piela alba ca varul, moale si gingasa, cu ultima suflare imi spune ca ma iubeste si o sa ne intalnim. A murit, a murit in bratele mele, eu plin de furie, tristete, agonie promit ca am sa aflu cine a facut asta si asa o sa fie. Vine ziua razboiului, dusmani cu miile in fata porti, sunt in prima linie, dusmani ataca eu ma lupt cum n-am luptat niciodata, ma lupt cu o putere nemaivazut, ma lupt cu puterea iubiri pe care o port, sange curge, scuturile se rup, sabile fac scantei la atingere, asa de intesa este lupta, pana la urma inamicul a fost doborat. Mergem la taverna unde sarbatorim victoria, am mers si eu dar am stat intr-un colt de camera unde imi beau berea si aud niste voci spunand: " O ti minte pe fata aceea care a murit acum doua zile nopti cica a vrut sa petreaca generalul nostru o noapte cu ea si ea a refuzat si acuma sa ales praful de ea." Auzit aceste cuvinte ma duc la general cu un zambet pe fata si un pumnal la genunghi. Generalul se bucura cand ma vede si imi spune campionule vino incoa sa petrecem eu ma duc, generalul fiind beat imi spune tot ce sa intamplat in noaptea aceea si afland asta din gura sa i-am imfipt pumnalul in gat, cazand intr-o baie de sange si eu ma lasa prada paznicilor. Sunt adus in fata justitiei si acuzat pentru tradare, sunt tacut stiind ca ucigasul a fost omorat pe propria mea mana, sunt condamnat la moarte prin spanzurare. In urmatoare zi am fost a dus in fata streagului, sunt tot tacut stiind ca draga mea iubita avea dreptate ca o sa ne vedem si o sa traim pe veci impreuna un ca muritori ci ca ingeri. Si asa a fost sa fie pentru iubire face tot."
Acesta este sfarsitul legendei si putem sa tragem niste concluzi din acesta legeneda dar cum este lumea in timpurile noastre nu mai cred in aseamnea povesti de adormit copii, dar eu cred.