Calatorul

Calatoria e lunga, merg peste muntii si ape, merg pe drumuri necunoscute, merg cu incredere ca am sa fac tot timpu bine, dar daca dispar definitiv o sa-si aminteasca cineva de mine? Hoinar printre stele, hoinar pe planete, hoinar prin univers, un om, o fiinta, un suflet, acelasi om, acelasi caracter. Un cersetor care nu cerseste nimik de valoare materiala, increzator in el si in puterile lui, pozitiv tot timpu, optimist, dar daca toata acestea se transforma in opusul lor, acest om v-a deveni o umbra, o pata neagra care nu ramane mult. Calatoria nu se termina niciodata pentru acest visator, nici cand v-a disparea, o sa fie viu cum este acuma, prin aminterea lui si prin faptele lui. Un simplu om ce vrea sa faca un bine celor din jurul lui nu pentru el. Acesta om, este doar un copil, un pocil cu vise mari si optimism cat cuprinde si speranta chiar acolo unde nu mai exista. Acesta copil, a crescu, traieste si dispare din acelasi loc, din acelasi loc sacru si sfant pentru el, nu isi pareseste apropiati, nici cand v-a disparea.