Zilele trec, noptile vin, lunile bantuie, anii imbatranesc, sunt putine fericiri in viata care ne bucuram de ele prea tarziu, vrem sa devenit ceva, ceva ce nu suntemi, vrem sa umblam cu mai multe persoande deodata ca sa uitam ce am patit in trecut, dar prin asta nu ranim alte persoane care ne sunt aproape si care vor sa aiba grije de noi?
Ma intreb oare daca eu n-o sa mai fiu cum o sa fie viata, cum o sa traiasca persoana care o dragesc, o sa se intristeze sau sa fie bucuroasa ca in sfarsit este libera si sa faca ceea ce vrea ea? Eu unu nu stiu raspunsul dar stiu numai atat , ca ma otravit cu veninul ei de vipera si nu pot sa-l scot din mine, ma otravit cu ochii aceei caprui si plin de speranta cum erau o data, acuma sau ofilit in negura timpurilor si au devenit de nerecunoscut, Unde este persoana aceea vesela si luptoare pe care o cunosc, unde sunt ochii aceea caprui pe care ii priveam vesnic in adancurile inimi mele, unde este acel inger care nu ii era frica de nimeni si de nimik, unde este fata care spunea "te iubesc". Eu unu nu cred ca mai exista aceea persoana s-a dus a pleacat de langa mine, ma simt singur si tradat. Nu mai sunt acel om optimist si rabdator care am fost o data, sunt batran cu parul alb cu ochii albastri, sunt un om care a vazut multe si a facut multe dar mai vrea sa faca, sa-i deschica ochii acelei persoana care ii este asa da draga lui. Doua intrebari mai sunt de pus:
"Oare ea il lasa sa-i deschida calea la o lume mai buna?"
"Oare el o sa aiba rabdare necesara pentru aceasta lucroare monstroasa?"

Stau si scriu negru pe alb memorile pe un caiet vechi si cu hartia galbena. Mainile sangereaza de la atatea scris si imi amintesc la niste clipe pe care trebuie sa le uit si la care nu trebuie sa ma mai gandesc, sunt acele clipe prin care trece fiecare dintre noi, sunt clipe de tristete si suparare., sunt clipe scrie nu cu cerneala, sau carbunele creionului, ci cu sangele propriu, sangele pe care il vars in fiecare zi , sangele rosu ca focu, care are in inima si sufletul meu, focul pe care nu-l poate sa-l stinga nimeni, aceste foc este etern. O data a fost inghetat, dar cu timpul flacarea a devenit din ce in ce mai mare si mai puternica, puternica pentru clipele pe cae urmeaza sa fie, clipele pe care trebuie sa le trec, cu varsare de lacrimi si sange, acuma ma intreb cine este alaturi de mine in aceste clipe, cine imi este drag mie in aceste clipe, cine vrea sa stea langa un visator si un filozof care nu face nimic altceva decat se gandeste la persoanele de langa el si nu sine. Care prin saracia lui sufleteasca mai aprinde o flacare mica de speranta si curaj in restu inimilor care le are langa, dar langa el cine este?
Oare o fi o doamna imbracata in negru care il cheama la el si ii spune: "vino cu mine". Aceea femeie este moarte. Acolo sub doi metri sub pamant o sa-mi gasesc pace eternena in singurate si dispret. Acolo mergem toti dar in viata suntemi singur?
Oare mie tine imi este aproape la bine si la rau, oare de mine cine are grija, cine este aceea persoana?
Sunt atatea intrebari dar singurarate este un lucru rau, trebuie sa ne gandim bine cine ne este aproape si cine vrea sa profita de noi si noi cu cine vrem sa ramanem?

Timpul trece, noi imbatranim, si ne uitam in spate cum neam train viata fara folos, fara o bucurie in suflet, fara admiratie, ramane-mi singuri pe acest pamant parasit, singuri in suflet si in inima, nimeni pe langa noi , dar se resare o lumina , oare este lumina de la capatul tunelui, sau este lumina unei mici sperante pe care n-ea ramas in noi. Sunt multe lucruri cre se petrec pe acest pamant, dar noi nu le simt, sunt un mister, prieteni ne parasesc, oameni doar cu interese, este plin , este inchesuiala, trebuie sa facem ceva, trebuie sa ne trezim din acest vis pe care il traim, si sa miros mirosul trandafirilor si al copacilor infloriti. Asta este primavara, anotimpul iubiri si al dragostei, porma vine vara anotimpul pe care vrem sa-l petrecem cu drag dar nu prea se poate, si vine toamna unde tot moare, dar atunci sa trezit ceva, ceva care se simtea uitat de mult o iubire, care nu a durat mult, acuma este intuneric si negru, dar nu totul este pierdut eu imi traiesc viata mea acum rece si gheata, decat eram inaite, nu mai nici un mic strop de trandafir. Aici se inchie totul i-am scris un biletel in trecut care spunea ca o iubesc dar acuma nu mai este am plecat, si am lasat totul in spate.

Am avut zile fain, am avut zile nasoale, dar fiecare zi pe care am avut m-am gandit la cineva, la cineva care poate spune ca am enervat-o, si am suparat-o, dar care mai spune ca inca tine la mine. Sunt gandurile mele scrise negru cu alb, pe o hartie veche, galbena, si ramolita. Sunt ganduri de dor, ganduri de iubire, ganduri de tristete, sunt ganduri pe care nu le-am mai trait de mult. Sunt un visator care viseaza mult dar viseaza numai la ea, la aceea persoana care a vrut sa ma dea la o parte la un moment dat, dar dupa ce am vorbit din nou am devenit din nou prieteni, am devenit din nou apropiati. Nu stiu ce simte aceea persoana depre mine, dar eu stiu ce simt pentru ea , sunt ganduri ascunse, sunt ganduri pe care numai fata in fata le pot spune si nu stiu daca ma crede, dar intr-o buna am sa-i spun si sper ca totul va fi bine. Citez din motto-ul persoanei respetive: "speranta moare ultima " si asa va fi.

Ce este aceea iubire? iubirea este un sentiment, care noi oameni o simtim cand avem o persoana draga langa noi.
Ce este aceea tristete? tristete este un sentiment, care noi oameni o simtim cand o persoana draga ne tradeaza cu un lucru. Daca nu exista una nu exista nici cealalta, este un fel de simbioza, unde este bine este si rau. Nu sunt persoana care nu iubesc, pentru ca daca existau asemenea persoane atunci lumea era indiferenta. Sunt persoane care sunt ca sunt indiferente si nu mai cred nimic din imprejurul lor, dar asta este doar a fata a lor pentru ca in interiorul lor inca exista aceea scanteie care aprinde iubirea. Obiectele nesemnificative cum ar fi un fir de par, un inel sau o cheitza, pe care le poarta oameni, le daruiesc cuiva inseamna ca le daruiesc o parte din ei si ca tot timpul aceea parte din ei sunt cu persoana care le poarta. multe mistere ascund iubirea pentru ca este un fenomen nerelativ, este un fenomen sentimental si daca ai acel sentiment pentru cineva anume, nu trebuie sa-l ascunzi spunei pana cand nu este prea tarziu, nu trebuie sa-ti fie frica sa fi trista pentru ca cu cand scanteia iubiri este mai mare pentru persoana respectiva, aceea persoana o sa te respecte si o sa te aprecieze. N-o lasa sa plece, n-o parasi pentru ca fiecare om este unic in felul sau, si iubieste diferit, dar iubirea este un lucru sfant. Preciuieste ce ai pentru ca mai incolo nu stii ce se va intampla.

Cand timpu se schimba noi ne schimbam dar nu ne dam seama, cu timpul realizam ca tot ce am avut am pierdut, depinde ce drum alegem in viata, pentru ca unele drumuri sunt blocate sau inchise. Viata nu este relativa, viata variaza, cu cat imbatranim cu atat realizam greserile facute in viata si lucrurile realizate cu sacrificiu. Sacrifici o prietenie pentru alta prietenie oare merita? Asta este intrebarea, dar atunci cand sacrifici nu realizezi ca prietenia care ai sacrificato nu mai poate fi salvata in intregime si iti amintesi subit la timpul acelei prieteni frumoase, sunt multe lucruri frumoase in viata, dar daca esti singur, rece, indiferent nu realizezi sufleteste ceea ce vrei numai fizic, sadisfacerea nevoielor este ceva omenesc, dar sadisfacerea nevoie sufletesti este ceva ceresc care trebuie pretuit cu orice pret pentru ca de fiecare data cand te sadisfaci sufleteste iti dai seama ca cineva te apara, ajuta, si iti este aproape aproape tot timpu. Daca ai aceea persoana aproape pretuiesto, n-o da la o parte pentru ca este pacat, persoane de genu sunt greu de gasit, pentru ca in timpurile noastre toate persoane sunt pe interes si cand acel interes s-a terminat iti pica foarte nasol. Nu te lasa calcat in picioare de anumite persoane, actioneaza nu fizic ci sufleteste. Sunt persoane si persoane pe lumea asta, dar respesctai si ai grija de cei care iti sunt aproape, pentru ca si la randu tau o sa fi ajutat si o sa fi pretuit si iubit. Singura n-o sa rezisti prin aceasta lume plina de fete, plina de intriga si lipsita de respect, stiu am trecut prin asa ceva, dar daca ai pe cineva aproape lasa-te sa te ajute, si tu in ajuti la randu tau, pentru ca pe asa ceva se bazeaza o prietenie, nu conteaza ce zice lume, conteaza ce vrei tu sa faci , sa sacrifici o prietnie pentru una care no sa tina sau sa ramai la o prietenie care o sa tina si in care exista mult respect si dragoste. Singurul lucru sfant pe lumea asta a fost, este si va fi iubirea, nu conteaza ce iubirea dar iubire sa fie, pentru ca fara ea lumea va fi rece, indiferent, si rea. Daca este iubire este armonie, vrei si tu sa fi in aceea lume rece si indiferenta care umbla dupa interese sau vrei sa ai o viata armonioasa, plina de iubire si compasiune? Intrebarea asta trebuie sa ne punem noi insine, si raspunsul la fel, deci sa va puneti aceeasta intreabare si o aflati raspunsul cu timpu.

Intrebari ne punem tot timpu, la unele dintre el primim raspunsul dar cateodata primim raspunsul care nu este pe placul nostru. Mi-am pus si eu multe intrebari in decursul vieti mele si o sa-mi mai imi pun, la multe dintre ele am primit raspunsul, dar la unele inca astept raspunsul, sunt acele intrebari care au raspuns doar in timp, care ni le punem dar porma uitam de ele, si la un moment dat primim niste raspunsuri, dar ne punem intrebarea "raspunsul il am dar intrebarea care este?" Dar cum timpu trece noi ne maturizam si ne dam seama ca nu trebuie sa ne punem intrebari ca genu: "Oare o sa-mi fac un rost in viata?", "Oare imi gasesc iubirea vreodata?", "Oare ma iubeste cineva?" si raspunsul il stim in sina noastra si calea spre aceste intrebari este lunga, dar facem tot ce putem ca raspunsurile sa le primim. Dar acuma vine alta intrebare care suna cam asa "Oare facem bine sa gasim raspunsul la aceste intrebari?". Eu raspund ca intr-un fel este bine si in altu este rau, pentru ca da este ok sa gasim raspunsul la aceste intrebari, dar daca ele in timp n-o sa mai fie cum credem noi, daca in timp se deterioreaza totul si noi raman pe langa? Dar nu este asa pentru ca da se deterioreaza dar noi nu ramanem pe langa invatzm din greserile trecutului. Puneti-va si voi intrebarile aceste si poate cu timpu gaseti raspunsul.

Dragii mei, mai tine-ti minte poveste celor doi tineri? Acuma vine continuarea povestei, sper ca sunteti pregatiti.
Tanarul nostru a fost singur si a calatorit mult, pana cand primeste o scrisoare de la fata care la parasit, el a fost surprins ca ea ia scris. Tanarul nostru s-a intors la radacinile lui, s-a intalnit cu tanara si au vorbit au povestit, s-au sfatuit, ea devenit rece ca gheata din cauza unui alt barbat ca ea crezand ca este iubirea ei, dar nu a fost sa fie. Venind ziua ei, ea la chemat pe tanarul nostru sa fie impreuna cu ea, el a acceptat au fost de ziua ei, au vorbit, s-au distrat si s-au si sarutat, dar ea ia spus lui ca are inima inchisa din cauza ca s-au intamplat multe in trecut si nu mai vrea sa sufere, el i-a raspuns sincer si profund ca nu-l intereseaza ca ea a devenit rece face el cumva ca sa nu fie in totdeauna asa de rece. S-au mai intalnit a doua zi au sarbatorit s-au distrat, el fiind chemat la o reuniue cu vechi prieteni de catre un prieten si fiind cu ea nu stia ce sa faca, dar ea i-a spus hai sa mergem si ei s-au dus. La intalnirea cu vechi lui prieteni ei erau bucurosi ca el si-a gasit asa fata si erau fericiti, ea s-a distrat de minume, cand au plecat ea si-a dat seama din spusele prietenilor lui ca, chiar ar vrea ca relatia lor sa mearga mai departe si sa fie totul bine, el sperand la fel, fiindca el n-o paraseste si ramane fidel ei, si o respecta in aceea ce vrea sa faca mai departe. Dragi mei am ajuns la un impas in acesta poveste pentru ca nu mai stiu ce au facut tineri poate din cauza memoriei mele slabe, poate din cauza varstei, dar continuare o s-o aflati cu timpul, fiti rabadatori, si da-tile curaj celor 2 tineri si multa spernta sa aiba.

N-am mai scris de mult, n-am avut inspiratie, n-am avut muza, dar inca nu stiu daca mai pot sa scriu dar incerc. Nu stiu ce am, nu stiu ce am patit, sunt total confuz, surprins si nedumerit. S-au intamplat multe in ultima perioada, poate sunt si putin gelos, sunt doar eu pe lumea asta, ma simt parasit, neiubit, nedorit. O prietena ma caut, ma surpins, m-am bucurat dar nu stiu cat va tine aceasta bucurie, ne-am vazut am vorbit, ne-am simtit bine, dar nu stiu ce sa fac, ce sa spun, ce va fi in viitor. Parca am inima de geata, parca nu mai simt nimica pentru nimeni, sunt o stanca care cat de curand se va darama, o sa fie doar pietrisi si din pietrisi se va face nisip. Dar nu stiu cum o sa fie in viitor, oare o sa fie ok, oare n-o sa fie. Trandafiri se ofilesc, soarele usuca tot, ploaia nu mai vine sa stearga tot ce este in jurul meu. Gelos poate sunt dar numai simtu asta il mai cred...
Pur si simplu m-am ratacit in intuneric, m-am inecat in apa tristeti dulci. Noaptea se apropie si eu am sa mor incetu cu incetu, am sa parasesc aceeasta lume intunecata si singur o sa fiu si atunci.